Bun găsit, dragi prieteni! Uneori suntem atât de absorbiți și pătrunși de ideea schimbărilor, a înlocuirii vechiului cu noul, încât nu realizăm care sunt efectele. Partea bună este aceea că nu ducem întotdeauna până la capăt astfel de lucruri sau acțiuni. Concret, vorbesc, cum fac de cele mai multe ori, despre o experiență proprie care are legătură cu acest subiect. Despre ce este vorba? Despre cărți și mai exact, despre cărțile vechi și lemnul de nuc.

2 valori: cărțile vechi și lemnul de nuc

Iubesc cărțile și cititul, pasiunea mea pentru acestea o cunoașteți din celelalte articole în care v-am povestit. Locul în care mă simțeam cel mai bine era biblioteca în care mă puteam strecura prin ușa comună, mascată de șifonierul din sufragerie. Iar cei mai buni prieteni au fost, tot cărțile.

În momentul în care ne-am mutat în căsuța la care am visat, ne-am dorit ca totul să fie nou, modern, elegant. N-a scăpat de acest ”curent” nici biblioteca, de fapt cărțile pe care le adunasem de-a lungul anilor, unele dintre ele fiind exemplare sau ediții rare.

Eu am fost cea care nu am agreat ideea de pune în biblioteca nouă doar cărți noi, legate, arătoase, dar, cum minoritatea se supune majorității, am cedat. Nu am vrut însă să renunț la cărțile mele vechi, nici în ruptul capului. Ce dacă erau vechi? Ce vină aveau ele că se născuseră cu multă vreme în urmă? Mi-au fost de folos, le-am citit? Răspuns corect: da! Și-atunci?!? 

Ambalate și depozitate

Prin urmare, nu am considerat normal să le abandonez. Cu părere strângere de inimă, le-am strâns frumos, le-am ambalat în cutii și le-am depozitat în podul casei. Mă rog, nu chiar pod, un fel de mansardă.

Când am prins gustul cititului, biblioteca mea de acasă se reducea la câteva rafturi cu rol de vitrină. Din acea vreme, cadoul cel mai prețuit era cartea iar visul meu era ca atunci ”când voi fi mare” să am o bibliotecă cât casa. Ce să mai spun despre cât de tare sufeream, atunci când împrumutam cărți și nu le mai recuperam. 

2 valori: cărțile vechi și lemnul de nuc

Și, anii au trecut, cum numai ei știu să o facă, în ritmul lor. La un moment dat am avut o tentativă de a le dona  unei fundații. Dar, cum nici reprezentanții acesteia nu voiau ”cărți vechi”, acțiunea nu s-a mai finalizat.

Să explic un pic însă expresia pe care am repetat-o de câteva ori, ”cărți vechi”. Cea mai mare parte dintre aceste cărți sunt în stare foarte bună, vechimea reprezentând de fapt anul publicării sau al achiziționării lor. Ba mai mult, unele dintre ele sunt noi-nouțe. În opinia mea, ele au căpătat odată cu trecerea anilor, o valoare mai mare.

Sunt cărți pe care le-am cumpărat făcând sacrificii, cărți pe care le -am obținut doar ”pe sub mână”, privilegiată fiind de rudenia cu o persoană care lucra la o mare librărie. Sunt cărți ”moștenite”, cărți semnate de mari scriitori români sau internaționali, ediții limitate etc. 

Autografele scriitorului George Șovu

Știți despre ce vorbesc, nu-i așa? Dau un singur exemplu: am avut privilegiul de a-l cunoaște pe romancierul, autorul de proză scurtă, scenaristul și autorul de manuale de limba și literatura română George Șovu. Ultra cunoscut pentru seria Liceenii, dar și autorul romanelor ”Întâlnire în oglindă”, ”Declarație de dragoste”, ”Romancierii” sau ”Picătura de viață” și altele.

Ultimele două, Romancierii și Picătura de viață, scriitorul mi le-a dăruit împreună cu autograful său. Nu știu voi, dar eu țin enorm la asfel de cărți și mă simt mândră că am fost pentru o vreme, contemporană cu asemenea valori. 

Așadar – cum spuneam mai sus-, am depozitat cărțile mele bine-bine iar ele au stat cuminți până zilele trecute când, ceva s-a întâmplat. Nici nu știu de unde a pornit ideea, dar nici nu are importanță. Important este că am hotărât să readucem la ”viață” cărțile vechi. Să le redăm adevărata demnitate, locul care li se cuvine și mai ales să conștientizăm că, trebuie să le punem în valoare. 

Lemn de nuc – mobilier pe măsură

Nu am făcut loc în bibliotecă (veche de-acum și ea :-) ) ci, le-am construit niște rafturi pe măsura calităților lor: lemn de nuc. Lemn de nuc adevărat, natural, dăruit de tata și lucrat cu drag, pasiune și dăruire. Lemn a cărui esență transmite la rândul său valoare, istorie, respect, credință. Produsul finit a ieșit excepțional, așa cum sunt și cărțile mele dragi. De partea aceasta a mobilierului, s-a ocupat soțul meu care a pus mult suflet iar finisajele au fost pe măsura efortului.  

Nici nu pot exprima în cuvinte ce am simțit, atunci când am luat la mână fiecare carte în parte. Exact ca atunci când îmbrățișezi pe cineva drag și pe care nu l-ai văzut de o bună bucată de timp.

Despre unele dintre cărți îmi aminteam perfect când le-am citit, când le-am cumpărat, în timp ce, pe altele uitasem că le mai am. Iar asta nu din cauză că sunt mai puțin valoroase sau din motive care țin de cât de mult mi-au plăcut. Nici vorbă! Doar pentru că sunt în număr destul de mare iar eu, ce să mă fac, iată, am și eu lipsuri.

2 valori: cărțile vechi și lemnul de nuc

În timp ce le ștergeam cu grijă pe fiecare, aranjându-le pe categorii, autori etc. puneam deoparte pentru a reciti unele dintre ele. Doar atunci când vraful devenise atât de înalt încât era pe cale să se împrăștie, am realizat cât de multe cărți (vechi) valoroase am.

Desigur, mi-ați putea spune că sunt atât de multe cărți publicate și republicate încât nu înțelegeți de ce le-aș mai păstra pe cele vechi. Ei bine, da, sunt de-acord cu voi, dar numai pe jumătate, deoarece unele nu se mai publică. Sau, unele au autograf din partea autorului, altele au prefață semnată de autor și așa mai departe. 

2 valori: cărțile vechi și lemnul de nuc

Bineînțeles, s-ar putea să mai fie vorba despre ceva și anume, legătura mea cu aceste cărți, sentimentalismul, cum s-ar spune. Căci, în lumea aceasta a digitalizării, a online-ului, aprecierea cărților vechi poate fi privită cu ochi … reci. Oricum ar fi, eu nu renunț la niciuna dintre cărțile mele, vechi sau noi. Le-am găsit din nou locul, în casă și în inima mea. 

Am vrut să împart această experiență cu voi, deoarece mi-am dorit să aflu opiniile voastre în legătură cu cărțile vechi. Aveți cărți vechi pe care le păstrați sau ați renunțat la ele și le-ați păstrat doar pe cele noi? Ce părere aveți despre felul în care am procedat eu cu acestea? 

Până data viitoare, aveți grijă de valorile voastre, cărțile!

 

UniquebyMM

P.s. Credeți că ar fi bine să scriu despre scriitorii pe care i-am cunoscut?