• Călătorie cu peripeții

     

     

    Călătorie cu peripeții

    Iubesc Tenerife,  și nici nu intenționez să mă dezic. Doar că, știți voi, perfecțiune nu există. Mereu întâlnim câte un inconvenient, mereu apare neprevăzutul sau se întâmplă ceva mai puțin plăcut. Totuși, ce-ar fi viața fără astfel de întâmplări? Oare nu ar fi ea uniformă, searbădă, plictisitoare ? mai găsiți voi alte adjective. Despre o călătorie cu peripeții vreau să povestesc acum.

    Călătorie cu peripeții

    Călătorie cu peripeții

    Sinceră cum mă știți, nu vă pot ascunde ceva, ar fi nedrept, mi se pare că nu aș fi corectă, nu m-aș respecta în primul rând pe mine. Am tot vrut să povestesc această pățanie  dar mi-a fost un pic mai greu s-o fac atunci, la cald.
    Ce-i drept – nu-i strâmb😄 – un rol hotărâtor au avut unele articole  din ultima vreme despre diferite neplăceri întâlnite în călătorii. Vezi câteva aici
    Așadar, drag prieten, astăzi veți afla despre o întâmplare ”întâmplătoare” trăită pe propria-mi piele în Tenerife.

     

    Călătorie cu peripeții

    În  vacanta aceea, mi se împlinea în sfârșit dorința de a vedea Masca. Auzisem atâtea  despre Masca, încât mă simțeam ca atunci când iți lipsește o piesa (importanta) dintr-un puzzle. În fiecare vacanță îmi propuneam, treceam pe ”lista de făcut” însă de reușit, pauză.

    Printr-un concurs de împrejurări pe care nu îl voi detalia nefiind important,  aveam să împărțim șederea în două locații. Așa am reușit să punem în acțiune împreună cu niște tineri prieteni foarte dragi nouă, planul Masca. Înarmați cu entuziasmul, bucuria și curiozitatea caracteristică, ne îmbarcăm în mașină cu toții și cu totul (inclusiv bagaje) și pornim la drum.

     

    Masca

    Drumul până la Masca este impresionant, asemănător Transfăgărășanului  cu peisaje extraordinare. Șerpuit, curbe strânse, înfipte parcă mușcând din stâncă, sigur înțelegeți dacă vă imaginați Transfăgărășanul, la scară mai mică. Așezată între culmile munților, într-o vale parcă special creată, satul Masca la fel ca drumul până acolo reprezintă o aventură în sine.

    Trăiești senzația aceea de deasupra tuturor, de înalt și inimă în gât alternând cu pacea,  împăcare cu tine, cu natura. Să descrii drumul și așezarea Masca, trebuie sa fii înzestrat  cu talentul unui scriitor.  Aici vei găsi  o descriere în stilul meu, iar pentru una altfel  o puteți citi pe Ioana.

     

    Călătorie cu peripeții

    Masca este o așezare, unde legenda spune că pirații veniți de pe ocean se ascundeau și își puneau la adăpost prada. Aceștia intrau din Ocean în Golful Masca, în peșterile unde lăsau prada. Urmând apoi cărarea muntelui ajungeau până la casele construite pe colinele care par a le adăposti. Ca într-o îmbrățișare protectoare. Parcă este un loc pus acolo de ceva supranatural,  Dumnezeiesc, nicidecum de mână omenească.

     

    Călătorie cu peripeții

    Vremea superbă, soarele care-și răsfira razele peste tot, mângâind totul, în culori calde, rocă, cactuși, palmieri, portocali, viețuitoare. Ajungem într-un soi de refugiu, unde facem o oprire, cât sa respirăm aerul tare, să imortalizăm momentele și să ne trăim clipa de glorie. Este punctul cel mai înalt, de acolo începând coborârea către Masca.

     

    Călătorie cu peripeții

    migdale, smochine, portocale,cactus

    O bătrânică vinde fructe, migdale, smochine, portocale,cactus, sucuri naturale, dulcețuri și alte chițibușuri. Curiozitatea nu-mi dă pace și cumpăr câteva fructe de cactus, fiind primele din viața mea. Grozave! Am aflat că aduc beneficii însemnate corpului. Pornim mai departe către sat, drumul fiind un pic mai prietenos, în sensul mai lin. Ajungem aproape de intrarea în satul Masca, denumit și satul ascuns, în locul destinat parcării, de unde se poate merge doar pe jos.

    Lăsăm mașina în parcare și pornim spre așezarea care ni se înfățișa ca într-un căuș, surprinși că minunile lumii nu înseamnă doar piramidele sau grădinile suspendate din Babilon.

     

    Călătorie cu peripeții

     

    Magazin de suveniruri, restaurante

    Așa zise drumuri, cărări abrupte, pietruite, case de un alb parca neatins de nimic, multe flori și cactuși cu fructe. În văile din jur, copaci de portocali sau palmieri, stânci, material din belșug pentru inspirație artistica.
    La intrarea în sătuc, un copac secular, un restaurant unde se poate servi mâncare -băuturi  și unde vei avea surpriza de a te întâmpina șopârlele, foarte prietenoase de altfel.

    O bisericuță, un mic magazin de suveniruri, un trubadur ce-și cântă povestea la chitară cu speranța că va impresiona auditoriul. Magazin de suveniruri, restaurante, un bătrân vinde niște portocale și lămâi, toate parcă din altă lume.

     

    Călătorie cu peripeții

    Cel mai bun barraquito

    Totul plăcut și atât de frumos! Era mai mult decât îmi imaginam, decât mi se povestise! Poposim la restaurantul cu terasă, comandăm câte ceva, eu nu ratez cel mai bun barraquito de pe insulă, admirând tot ce ne înconjura până la ocean.
    Câteva ore petrecute aici am avut senzația că timpul încremenise,cu greu și păreri de rău desprinzându-ne de acest loc, micul sătuc. Prietenii noștri merg după mașină așteptându-i să ne continuam drumul. Acum urma peripeția: mașina fusese spartă. Tot ce aveam, absolut tot dispăruse!

    Călătorie cu peripeții.jpg sursa:arhiva personală
    Ei bine, vreau să vă întreb, rămâneți vigilenți și în vacanțele din afara țării, sau credeți că acolo nu mai este cazul? Cât despre noi, deși de obicei suntem  ”vigilența întruchipată”, acum ne luaserăm vacanță și de la aceasta. Probabil așa a fost să fie,  nu ne imaginam că într-un asemenea loc ni s-ar putea întâmpla așa ceva, altfel nu-mi explic.

     

    Călătorie cu peripeții.jpg sursa:arhiva personală

    Cum am petrecut restul vacantei, care era abia la început?

    Cu bine! Am primit (încă) o lecție,din care am învățat cât de important este să știi să depășești anumite situații neplăcute. Ca cel mai important este omul, nu lucrurile! După indignarea, supărarea și frustrarea primelor minute, ne-am repliat, organizat și  petrecut vacanța mai departe.

    Călătorie cu peripeții

    Am trăit din plin fiecare clipă alungând regretele.

    Mulțumeam Domnului că  actele, banii și telefoanele erau cu noi. Cam cu atât rămăseserăm pentru restul vacanței. Am contactat proprietarul mașinii, ne-a spus cam care sunt opțiunile, am urcat în mașina cu ventilație naturală șic am plecat acasă.
    Am avut grijă să ne facem vacanța plăcută, să facem lucruri pe care ni le propuseserăm și n-am reușit. Am trăit din plin fiecare clipă alungând regretele.

    Știu  ce vă frământă, nu vă temeți să rostiți întrebarea: mai merg în Tenerife?  Răspunsul este ”Da, categoric, da”. Și de vă întrebați și dacă întâmplarea a umbrit frumusețea acestui loc, Masca, răspunsul este, nu!

    Necazurile mari sunt altele

    Sigur că am fost suparăți, ar însemna să fiu ipocrită sa nu recunosc asta, am spus, o repet, am trecut peste astfel de peripeție. Vina a fost a noastră, ne-o asumăm, așa trebuia să se întâmple. Necazurile mari sunt altele și noi am conștientizat asta. Omul face banii și lucrurile,  nu invers.

    De asemeni, suntem supuși greșelii. ”Peripeția”, a fost o combinație nefastă pe care cu siguranță o puteam evita. Putem trece însă peste obstacolele mari învățând să le depășim pe cele mici.

    Până data viitoare, ia bucuria și frumusețea din tot ce ți se întâmplă, trecând pe un plan secundar lucrurile urate.
    Tips: Fii vigilent oriunde te-ai afla! Fă o regula din asta.

    So, be happy, be smart, be a good traveler !😊

     

    UniquebyMM

     

     

    Categories: Experiențe

    Etichete:

    Lasă un răspuns