• Eu cred în Moș Crăciun

    Bun găsit! Spiritul sărbătorilor m-a cuprins într-atât încât am simțit că este momentul să las mărturie ceva despre obiceiuri, tradiții și copilăria de ”altă dată”. Recunosc, se prea poate să mai fie și alte motive: lipsa colindelor autentice și a tradițiilor, viteza cu care trăim totul lăsând să treacă pe lângă noi bucurii de-o clipă și, nostalgia.

    Copilăria mea a fost simplă dar foarte frumoasă. Iernile cu zăpezi mari și geruri grele ofereau peisaje feerice de-a dreptul. Îmi plăcea să merg prin nămeții aproape cât mine până oboseam, dar sporturile de iarnă nu mă prindeau. Preferam săniușul cu fratele și prietenii, plimbările cu săniile trase de cai superbi sau, să fac oameni de zăpadă. Mi-ar fi plăcut să schiez, să patinez, le-am încercat pe toate, chiar și tenisul, dar nu am excelat la niciunul dintre sporturi.

    Eu cred în Moș Crăciun

    Eu cred în Moș Crăciun

    Am crezut în Moș Crăciun. Și, nici nu aveam cum altfel, la noi venea pe bune, cu sanie și sac, avea barbă autentică și tremuram spunându-i poeziile sau arătându-i carnetul. Când am mai crescut, abia așteptam să se întunece să plecăm la colindat, eu casier :).

    Eu cred în Moș Crăciun

    Atunci, îi lăsam Moșului banii strânși din colindat, scrisoarea, paharul cu lapte și cornulețele sau felia de cozonac. Moșul lua scrisoarea, mânca, dar lăsa banii, bun Moș! :), pretextând că îi lasă pentru cărți. Paranteză: cărțile erau cei mai buni prieteni ai mei de care cu greu mă despărțeam chiar și pentru joacă. Închis paranteza.

    Eu cred în Moș Crăciun

    Târziu m-am prins că atunci când tata era plecat, Moșul se lăsa așteptat și ajungea taman după ce adormeam :). Dar când Moșul venea în carne și oase, eram cuprinși de emoție și trăiam fericirea fiecărui cadou scos din sac. Și credeam în el, pentru că ne îndeplinea dorințele. E drept, nici nu erau unele extravagante!

    Eu cred în Moș Crăciun

    Colinde

    Iarna aceea pregătisem niște colinde și un plugușor care ne luau minute bune de stat la geamul gazdelor ce urmau să ne asculte. Era parcă mai frumos ca niciodată! Casa toată mirosea a cozonaci, arome de tot felul se amestecau și erau mai intense, plutea în aer sărbătoarea, bucuria. Doar că, ce urma avea să fie o imensă dezamăgire! Inima mea de copil care credea în Moș Crăciun avea să fie frântă. O colegă îmi spusese că Moș Crăciun nu există și ce cadou voi primi de la părinți.

    Eu cred în Moș Crăciun

    Seara, pregătindu-mă să merg la colindat, am intrat să-mi iau fularul și mănușile. Deschid dulapul și dau peste păpușa despre care îmi spusese colega că mi-o cumpăraseră părinții.

    Deci Moș Crăciun nu există, mi-am spus ieșind în fugă cu lacrimi amare de dezamăgire. Nevrând să afle nimeni și, mai ales să nu mă fac de râs, mi-am șters lacrimile și am colindat mai frumos decât oricând. Am trecut bineînțeles peste dezamăgire, dar am rămas cu un mare apetit pentru surprizele de Crăciun :). Bineînțeles, îl aștept pe Moș Crăciun :)! În fiecare an!

    Eu cred în Moș Crăciun

    Obiceiuri

    Acestea erau cele mai plăcute și așteptate zile! Momentele magice ale Ajunului Crăciunului cu bradul, cadourile, colindele, plugușorul, și serbările, adevăratul spectacol cu mascați, capre, urși sau căluți. Erau obiceiuri trăite de la mic la mare, erau sărbători pe care le simțeam cu toată greutatea și importanța sutelor de ani de existență. Erau costume populare de o frumusețe deosebită și păstrate de generații.

    Dintre toate aceste frumoase obiceiuri, cel mai mult îmi plăceau căluții. Dansul lor, costumele și mai ales căluții ornați cu bete lucrate manual cu mărgeluțe multe-multe, sute, pe margine, totul mă fascina. Îmi amintesc ca astăzi de spectacolul, îmi place să-l numesc așa, căluților pe care îl vedeam în fiecare an în perioada Sărbătorilor de iarnă.

    Eu cred în Moș Crăciun

    Măști

    Am și o întâmplare care mi-a rămas întipărită peste ani legată de mascați. Aveam cam zece ani când am tras o sperietură zdravănă. Habar nu am cum am nimerit singură, în mijlocul unui grup de mascați mari, fioroși și zgomotoși. Se povestea despre mascați care făcuseră o crimă, știam că blocau drumul (european), urcau pe mașini și toate astea îmi creaseră o spaimă teribilă.

    Eu cred în Moș Crăciun

    Aflată între ei, zgomotul zurgălăilor, costumele și măștile fioroase mă paralizaseră de frică. Plângând și încercând să scap de acolo, unul dintre mascați și-a scos masca, aveam să aflu că gestul era de neconceput, m-a luat de mână, m-a întrebat cum mă cheamă și m-a dus în siguranță la tata. Din acel moment am început să înțeleg că erau doar oameni cu măști, era doar un obicei, o tradiție și nu aveau nimic cu mine. Gestul m-a impresionat și mi-a rămas până astăzi în amintire.

    Eu cred în Moș Crăciun

    Tradiții

    Următorul an confecționam cu ajutorul unor prieteni de familie experimentați, care cunoșteau tradiția și obiceiurile locului, mască și costum fratelui meu.

    Aveau o frumusețe aparte toate acele obiceiuri, le trăiam intens și cred că mi-au conturat identitatea. Au fost cei mai frumoși ani, care mi-au marcat în sens pozitiv, copilăria, adolescența. Știu de unde vin, știu unde îmi sunt rădăcinile.  Niciodată nu am mai văzut obiceiuri ca acelea, nicăieri.

    Eu cred în Moș Crăciun

    Plecată din zona respectivă, am avut ocazia să văd alte și alte obiceiuri și tradiții de Sărbătorile de iarnă, frumoase, specifice locurilor. Acelea însă mi se par inegalabile și mi-am propus să merg măcar o dată să le revăd. Mi-ar plăcea să retrăiesc prin intermediul lor aceeași bucurie de atunci.

    Cât despre Moș Crăciun, mai cred și acum că există. Știți de ce spun asta? A, nu, nu pentru că primim cadouri de la cei dragi, ci pentru că mereu în preajma Crăciunului ni se întâmplă câte ceva bun, cu aer de magie. Și vouă, nu?

    Am reușit să fac rost de câteva fotografii, mulțumesc domnului C.C!, bineînțeles nu din acei ani. Vă las să admirați costumele și măștile confecționate manual, dar mai ales copiii. Ghiciți zona?

    Voi ați crezut în Moș Crăciun? Ce amintiri aveți legate de Sărbătorile de iarnă ale copilăriei voastre? Ce obiceiuri și tradiții știți, care vă plac mai mult? Aștept comentariile voastre. Până data viitoare, trăiți intens fiecare clipă, iubiți și transmiteți iubirea pentru tradiție și obiceiuri autentice!

    UniquebyMM

     

    Sursa: https:/www.facebook.com/ciprian.cojoc

    Rate this post

    Categories: Blogging, Cultură/artă/carte, Diverse, Experiențe

    Etichete: , , , , ,

    23 thoughts on “Eu cred în Moș Crăciun

    • Rox spune:

      Minunate traditiile noastre. Irlanda nu are nimic specific Craciunului. Au in orasele mari targuri de Craciun, care nu m-au tentat deloc. Dar si acelea se inchid cu cateva zile inainte. Cand ar avea si oamenii timp sa le viziteze. Am vrut sa vad si eu ce au interesant, in a doua zi de Craciun. E pustiu aici, nu vezi si nu auzi nimic. 🙂

      • UniquebyMM spune:

        Hmmm. Și când te gândești că majoritatea tânjește după ce este în afară :).
        Urmărește-ne dacă poți și poate vei simți mai puțin răceala și lipsa tradițiilor.

    • Andreea Belba spune:

      Cand mă gandesc la Crăciun îmi vine în minte bradul împodobit si durerea de burtă de la prea multe
      portocale mâncate 😅😅
      Imi amintesc cu drag si cum mergeam cu colinda. Erau vremuri frumoase.

    • Emilia Oana spune:

      Am crezut in Mos Craciun cat am fost mica. In orasul in care stau nu avem multe obiceiuri. Mergem cu Mos ajuns, plugusorul si sorcova.

    • Frumoase amintiri! Si eu am crezut ca e adevarat mosul!

    • Am crezut, cred si voi crede in Mos Craciun, chiar daca stiam de mica tare ca mosul cel batran si garbovit de carat sacul cu surprize este de fapt Bascalete, prieten de familie care venea de Craciun la noi si juca acest rol. Mereu m-am emotionat si am si plans de fiecare data la Mos pentru ca asa sunt eu, emotiva, insa sunt emotii frumoase pe care doar un om cu suflet de copil le poate intelege. Iubesc toate obiceiurile, iubesc mascatii, iubesc zurgalaii alungatori de rau, iubesc focul de pe deal facut din cauciucuri la miez de noapte ca sa alunge raul din anul care vine….Of….mi-au dat lacrimile…imi e atat de dor sa fiu iar copil si sa fug sa ma ascund in dormitorul parintilor ca venise mascatii, capra si uratorii la o vecina si au coborat de la etajul 8 la 6(familie de profesori universitari…iti imaginezi ca erau vreo 40 de insi pe casa scarii) si au facut o ora un spectacol de nu am sa ii uit niciodata. Eh….anul asta am sa reiau colindatul alaturi de fetita mea, ca in vremurile cand eram eu copil si mergeam la colindat la vecini:)

      • UniquebyMM spune:

        Mă bucur ca ți-am trezit emoțiile copilăriei!
        Citind mesajul, am avut impresia că ești din zona despre care vorbesc.
        Am trăit și eu niște experiențe de genul. Pentru că așa era obiceiul:
        oameni mari veneau mascați iar gazdei îi revenea datoria să descopere măștile.
        La un moment dat, erau unii îmbrăcați în negru și îl înconjuraseră pe tata iar
        eu, cocoțată pe pat, într-un colț, țipam ca din gaură de șarpe 🙂
        În zadar încercau cu toții să mă calmeze, eu, nimic.
        Cele mai frumoase obiceiuri pe care le-am văzut ți trăit sunt cele din acea zonă.

    • Eu cred in Mos Craciun si il astept an de an,Vine sau trimite ajutoare si mereu am cate un mic cadou de la el

    • Amalia Popa spune:

      Mos Craciun e mai mult o stare. O stare de bucurie, de multumire, de tot ce-i bun si cald. Asa ca da, si eu cred si vreau sa cred multi ani de acum inainte.

    • Alexandra Rogojan spune:

      Eu am crezut destul de mult timp in Mos Craciun. Si am crezut atat de tare incat l-am vazut zburand pe cer..

    • unblogcolorat spune:

      Eu CRED in Mos Craciun! perioada asta a Sarbatorilor mi se pare una dintre cele mai frumoase. Cat despre traditii, ma bucura sa stiu ca se mai respecta in unele zone (prea putine din pacate).
      PS: Papusa este una dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut!

    • Carmen spune:

      Am crezut în Moș Crăciun până în clasa 1, când s-a costumat bunicul unui coleg și l-am recunoscut. 🙁 Voi încerca să îl mențin viu pe Moș Crăciun pentru fetița mea cât mai mult timp. 🙂

    • barbierucristina spune:

      Cat eram mica tare asteptam sa vina mosul. Cand am mai crescut, mi-am dat seama si cautam pungile de cadouri in cele mai ascunse locuri.

    • Da, am crezut in Mos Craciun cand eram mica si dupa cand am descoperit, tot ma prefaceam ca nu stiu ca sa ii vad entuziasmati pe ai mei, imi place la nebunie Craciunul, abia astept sa fac bradul.

    • mihaelanistor spune:

      Am crezut mult timp in Mos Craciun si am avut noroc cu o sora mai mare care a avut grija sa cred in magia Craciunului cat mai mult.

    • Ce articol frumos! Mi-ai adus aminte de copilaria mea cu colinde si trezitul dis de dimineata sa vad ce a adus Mosul sub brad.

    • Sa stii ca si eu cred in mos craciun. Il astept si anul asta cu mult drag si cu nerabdare. Sunt curioasa daca va tine cont de dorintele mele

    • Și eu cred în Moș Crăciun, an de an îl aștept cu mare drag.
      Trebuie să recunoaștem, tradițiile de Crăciun din România sunt unele dintre cele mai frumoase din lume.

    • Ce articol frumos! M-ai introdus in spiritul crăciunului și mi-ai amintit de copilarie ❄❤

    • Traditii frumoase, amintiri frumoase. Ma bucur sa fiu printre oameni care port mai departe traditia.

    • Nu tin minte daca am crezut in Moș, dar știu că simțeam ceva special in sufletul meu de copil cand veneau sarbatorile. Acum nu mai simt nimic… din pacate! Traditiile nu-mi placeau, si cred ca pentru ca, mica fiind, ai mei ma obligau sa ma uit si eu la cei care urau sau colindau la usa noastra si de multe ori erau mascati, chit ca erau verii mei. Pe mine mastile alea ma speriau foarte tare, tipam si degeaba, taica-meu incerca sa ma faca sa inteleg, dar ce sa inteleaga mintea unui copil de 3-4 ani!?!??

    • Vyo Vyoleta spune:

      Cred in Mos Craciun, dar uite ca anul acesta Mosul a ”uitat” sa imi aduca ce imi doresc…

    Lasă un răspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.