• Crâmpei din cocktailul colorat al vieții

    Bun găsit, prieteni! Prea des aud vorbindu-se despre supărări, necazuri, durere sau lipsuri. Prea des, pornește dinspre noi ura și delimitarea de ceea ce nu ”dă bine” sau neîncrederea. Știu, acestea sunt la tot pasul, fac parte din noi, din viață, sunt ale noastre. Și totuși! Oare nu există și bucurii, fericire, iubire sau succes? Desigur, nu le putem avea pe toate! Viața însăși este un amalgam, un cocktail. Cred însă în elogierea binelui și a reușitelor de orice fel. Cred în recunoștință, cred în iubire și mă întreb, de ce ne este greu să vorbim despre asta? Prezentul articol face trimitere la pozitivism, la un crâmpei din cocktailul colorat al vieții.

     

    crâmpei din cocktailul colorat al vieții

    Crâmpei din cocktailul colorat al vieții

    Când viața îți dă lămâi, fă din ele limonadă, cam așa se spune, nu? Pentru noi, în cei 35 de ani, lămâile au fost chiar și pelin, dar am știut să-i folosim calitățile terapeutice. Am reușit să luăm partea bună, care ne folosea să mergem mai departe, nu oricum, ci întărindu-ne convingerea în iubire. 

    Spun iubire și nu obișnuință, obligativitate, moralitate etc. De câte ori nu am auzit că nu mai există iubire după un număr de ani petrecuți în doi?!? Cum rutina, vârsta, obișnuința, chestii de-astea, ”filozofice” de altfel, o înlocuiesc?!? 

    Am privit în interiorul relației noastre, în interiorul meu, am privit în urmă și în prezent și nu am găsit argumente favorabile acestei ”teze”. Argumentele mele sunt împotrivă, însă nu am dorit niciodată să intru în polemici. M-am gândit chiar la probabilitatea de a fi posesorii unui ADN îmbogățit, mai ”altfel” poate, chiar ciudat. Temerile au fost mai puternice, fapt pentru care am preferat să las lucrurile așa.

     

     

    Când faci fericit omul de lângă tine cu lucruri și gesturi mici, când există înțelegere și respect, cu siguranță există iubire. Când celălalt știe să se bucure de acele mici bucurii, să le aprecieze și să le întoarcă la rândul său, este iubire împărtășită, indiferent de vârstă sau vechimea relației. 

    Când ești pe marginea prăpastiei sau chiar ai căzut în ea, și nimeni nu te-ar mai vrea în preajmă iar el/ea este acolo să te sprijine, înseamnă mai mult decât compasiune sau devotament. Sunt lucruri pe care le înțelegi doar după ce le treci prin filtrul tău, cel care a înfruntat culorile și gusturile vieții. 

    Cum trec peste ziua asta?

    După zilele pline de activități și fenomene extenuante, după nopți de nesomn și mii de gânduri, m-am trezit cu sentimentul de, ”cum trec eu peste ziua asta?” 

     

     

    În răcoarea plăcută a dimineții, muzica pătrunde de undeva de afară, împreună cu amestecul de cafea și ”ceva bun”, nu-mi dau seama exact ce. 

    Un sentiment agreabil mă cuprinde deși, nu sunt foarte surprinsă. Îmi cunosc bine jumătatea și, știu că îi place să mă surprindă uneori. Dar acum eram singură! Soțul meu a plecat cu noaptea în cap, la un prieten care îl rugase să-l ajute, deci, exclus ca aromele să fie de la noi.

    Este ziua mea de naștere dar nu-mi doresc nimic. Vreau doar să-mi plâng singură de milă, să-mi ”ling rănile”. Nu vreau petrecere sau ”prieteni” pe fața cărora să citesc compasiune. Discutaserăm problema asta împreună și mă înțelesese deși, își dorea să -mi alunge suferința, prin care de altfel, amândoi treceam.

    Îmi iau cafeaua, sandvișul și ies pe terasa din spate. Muzica și aromele venite din vecini sunt atenuate de cafeaua mea și muzica radioului fixat pe Magic FM

    Crâmpei din cocktailul colorat al vieții

    Corpul și mintea par a-mi fi amorțite, parcă nu sunt nici bine, nici rău. Nu mai știu ce simt sau ce-aș putea face, astfel încât să – mi golesc mintea de toate gândurile. De ce oare, nu mă pot bucura oare de florile mele, de natură, de frumusețea ce mă înconjoară?

    Încerc să citesc, dar constat că nu mă pot concentra. Habar nu am ce citesc, deși parcurg fiecare rând, de sus până jos, dau pagina mai departe … mecanic, ca un robot.

     

    Surpriza

    Telefonul sună și soțul meu mă anunță că ajunge acasă în jurul prânzului. Bine- bine, am înțeles că a trebuit să plece, dar parcă era vorba că trecem împreună peste ziua asta pe care o voiam ștearsă cu adevărat.

    Îmi spuneam toate acestea în gând și încercam să găsesc ceva care să-mi capteze atenția astfel încât timpul să treacă mai repede. Ah, ce bine-ar fi să închid ochii și să mă trezesc, mâine!!!

    Luptându-mă cu mine și gândurile toate care se învârteau în mintea mea, aud mașina intrând în curte. Sar pur și simplu să -mi întâmpin soțul, dar înainte să ies pe ușă, arunc o privire pe geam. Rămân încremenită în mijlocul camerei. În mașină mai era cineva, nu vedeam cine, dar simțeam cum o tensiune nervoasă îmi invada corpul.

    ”Cum, după ce că întârzie, mai vine și cu prietenul, pe care nici  măcar nu-l cunosc?” Dar, până să termin cu apostrofările din gând, ușa mașinii se deschide și coboară … mama!!! Până să ajung la ușă, să ies în întâmpinarea ei, în curte apar încă două persoane: două dintre surorile mamei, mătușile mele preferate.

    Cu alte cuvinte, nu fusese vorba de niciun prieten care avea nevoie urgentă de soțul meu. Adevărul era că plecase cu noaptea în cap, conducând 600 de km. dus-întors, pentru că știa că astfel, voi putea trece peste ziua aceea grea.
    Și așa a fost! Cum poți trece mai ușor peste orice, decât alături de mamă, soț și rudele tale preferate?

    Peste puțin timp, au ajuns direct de la un eveniment și cei mi buni prieteni ai noștri. Fără să anunțe, fără să știe, doar pentru că așa au simțit! În felul acesta, restul zilei până târziu, spre dimineața următoarei zile, s-a scurs mai ușor. Am reușit să facem ca supărarea, să fie mai puțin amară. 

     

    Crâmpei din cocktailul colorat al vieții

     

    În dimineața aceasta, m-am trezit mai devreme, am pregătit mic dejunul și cafeaua, pe care le-am savurat în doi, pe terasă. Ne-am pus muzica preferată, ne-am făcut planuri, ne-am bucurat de fiecare floare, fluture, pasăre … tot ce ne înconjoară. Iar eu, mi-am amintit de ziua ”aceea”.

    Crâmpei din cocktailul colorat al vieții

    Mă întrebam și vă întrebam la început, dacă puțin mai mult pozitivism strică. Dacă este ceva greșit sau rău să crezi în bine și în iubire, dacă iubirea există și după X ani. Ei bine, eu cred că nu, nu strică deloc.

    De omul acesta m-am îndrăgostit cu ani în urmă și aș face-o din nou. Cocktailul vieții noastre a fost tare colorat, dar chiar și culorile care nu ne sunt pe plac, le-am  combinat până a ieșit ceva plăcut. 

    Am simțit că trebuie să scriu despre crâmpeiul acesta din viața noastră, care poate fi a multor altor cupluri. Despre realități care evidențiază fapte (nu vorbe), sentimente frumoase, recunoștința și iubirea.

    Poate că, odată cu vârsta, înțeleg mai bine sentimentele. Poate că le dau o altă definiție, mai amplă, mai profundă, cuprinzătoare. Acum știu că ele cuprind și responsabilitate, și acțiune, și recunoștință, și toleranță, și prietenie. Și totuși, există iubire!

    Dacă v-a plăcut sau nu, povestea, aștept să-mi spuneți în comentarii. Sunt deschisă la opiniile și ideile voastre, în cazul în care doriți să mai citiți astfel de teme.

     

    Până data viitoare, trăiți, prețuiți ce aveți, iubiți! Pentru că viața fără iubire, nu are sens!

     

     

    UniquebyMM

     

    Categories: Experiențe, Viața

    Etichete: , , ,

    29 thoughts on “Crâmpei din cocktailul colorat al vieții

    • Viața e un cocktail cu de toate. Iar cu trecerea anilor, iubirea se confirmă sau nu. Ceea ce se estompează în timp, e pasiunea năvalnică. Atunci iese la suprafață dragostea adevărată

    • Elena Chedică Mateică spune:

      De cele mai multe ori uitam ca lucrurile și gesturile mărunte ne fac viața mai buna.
      Ai mare dreptate, dacă ai familia aproape poți trece peste orice problema.
      Se vede cât de mult te iubeste sotul tău, asta da surpriza.

    • Dana spune:

      Ooo, și ce cocktail e viata asta! Chiar i se potriveste analogia. Tot ce contează e iubirea. Fără ea, nu existe nimic.Un articol care m-a pus pe gânduri, minunat!

    • Arati ca esti om. Si apropos… in ultimii ani de ziua mea imi vine sa bag capul in nisip sa ma ascund cu totul. Luna iulie este un fel de balant pentru mine si il trec din ce in ce mai greu cand realizez cate alegeri gresite am facut.

      • UniquebyMM spune:

        Am fost învățată că ziua mea trebuie să fie o sărbătoare și așa am făcut mereu.
        Atunci, a fost ceva atât de dureros, încât nici acum nu pot vorbi deschis despre ea.
        Sper să rămână singura zi tristă și dureroasă!
        am vrut să scot în evidență că există iubire și că trebuie spusă, elogiată!
        Fii fericită și transformă-ți ziua ta de naștere într-o sărbătoare, draga mea!

    • Adriana Ivan spune:

      Mi-a plăcut și mi-ar plăcea să mai citesc astfel de articole.

    • budercristina spune:

      Personal, evit orice negativism când scriu și pe blog și mai ales în viața reală. Rup legături cu oameni care sunt asa și pe care sunt convinsa ca nu ii pot vindeca iar când sunt obligata sa conviețuiesc cu cineva de acest gen, e potop de pozivitivitate, altfel nici o șansă. Hai sa fim mai fericiți! 🙂

    • Cred ca dacă după ceva timp dispare iubirea și se instalează rutina, poate nu a fost iubire. Dar momentele de spontaneitate ne arata ca nu e rutina, ci viata de zi cu zi

    • Fiecare din noi traim un amagam de trairi, ba pozitive, ba negative – acum cum ai spus si tu depinde cum prelucrezi aceste trairi! Cei drept in viata mea am avut si perioade grele dar si frumoase si de fiecare data am stat cu capul sus, deoarece indiferent de cele intamplate am preferat adevarul !

    • mihaelanistor spune:

      Iubiti si bucurati-va de tot ce va ofera viata, asta le tot spun si eu prietenilor mei.

    • coco spune:

      foarte frumos ai surprins cateva crampeie de viata, trebuie sa ne bucuram de tot, inclusiv de lamai!

    • Ce surpriza frumoasa! Asta numesc eu dragoste adevarata! Sa faci o surpriza atat de frumoasa si neasteptata pentru a-i face ziua mai frumoasa persoanei iubite! Frumos!

      • UniquebyMM spune:

        Ceea ce a contat foarte mult, nu a fost faptul că era ziua mea de naștere.
        Am fost educată să fac o sărbătoare din ea și așa fost. Atunci, era o ”întâmplare”,
        ceva atât de dureros încât nici acum nu pot vorbi, deși au trecut toate.
        Nimic nu ar fi funcționat mai bine și nici măcar eu nu m-am gândit la ”soluția” cu mama.
        Mulțumesc pentru aprecieri!

    • Oana D. spune:

      N-am avut parte de tristeti de ziua mea, dar de unele sarbatori, da, din pacate!

      • UniquebyMM spune:

        Așa este viața!
        Cine crede că necazurile vin chiar și de ziua ta?
        Și nu unul oarecare. Important este că există iubire și cu ajutorul
        ei putem trece peste orice.

    • Andreia Butnaru spune:

      E chiar frumos sa stii ca dupa ani si ani ai pe cineva alaturi de tine care te iubeste la fel ca in prima zi. Sincer in ziua de astazi sunt tot mai rar astfel de cazuri

    • albusteluta spune:

      Viata este frumoasa daca o traiesti loanga persoanele pe care le iubesti!

    • Camelia Si Alexandru spune:

      Cat de frumoase sunt aceste cuvinte ❤️❤️

    • Ioana spune:

      Ma bucur mult ca sotul tau a reusit sa te scoata din stare! ❤

    • Ce surpriza minunata ti-a facut sotul tau! Si eu cred, la fel ca tine, ca iubirea nu se stinge odata cu anii. Poate se schimba, poate se manifesta diferit, dar nu se stinge.

    • Georgiana spune:

      Ce poveste frumoasa! Si eu zic ca ar trebui sa vorbim mai des despre iubire, sa imprastiem ganduri pozitive in jurul nostru, sa incurajam si sa oferi o vorba buna.

    • Rokolla spune:

      Ma bucur sa vad ca exista dragoste chiar si dupa atatia ani de relatie si tu ai un talent aparte de a povesti

    • Gabriela Corina spune:

      Fiecare zi are ceva frumos in ea! Trebuie sa observam mai bine totul! De obicei trecem prea repede pe langa oamenii care ne admira si care ne pretuiesc cu adevarat! Zile frumoase de vara si multe, multe bucurii!

    • Cred ca atunci cand inveti sa te bucuri de fiecare zi reusesti sa pastrezi iubirea nealterata de trecerea timpului.

    • crisscrissblog spune:

      Trebuie sa invatam sa ne bucuram de lucrurile marunte. Mi-a placut povestea ta

    • Mereu raman placut impresionata de ceea ce scrieti, foarte frumoasa surpriza sotului, chiar m a emotionat.

    • Viața este frumoasă dacă deschizi bine ochii să o vezi 🙂

    • Ramona Gheorghe spune:

      Cred ca ar trebui sa pretuiesc mai mult gesturile facute de sotul meu si sa nu mai fiu atat de critica la fiecare nimic. Sa ziceam ca am primit un fel de lectie de la tine

    Lasă un răspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.