• Toamnă plină de culoare și dor de tata

    Bun găsit! Dragi prieteni, viața este extrem de imprevizibilă și de generoasă! Are grijă să ne ofere de toate și să ne supună tuturor testelor ei. Știu că poveștile triste nu plac nimănui, dar ele există și e bine ca, măcar din când în când, să ni le amintim. Deși iubesc toamna, între toate culorile, sărbătorile, începuturile, realizările și-a făcut loc durerea. Poate că, tocmai toamna cu toate ale ei, ale mele, a făcut loc tristeții deoarece doar ea putea să mă aline. Toamnă plină de culoare și dor de tata.

    Toamnă plină de culoare și dor de tata

     

    Toamnă plină de culoare și dor de tata

     

    Nouăsprezece! Nouăsprezece ani! Nouăsprezece ani fără tine, tata! Sunt mulți, sunt puțini? Mie îmi pare o veșnicie, deși au trecut ca vântul! Nouăsprezece ani de când viața, lucrurile, sentimentele, au căpătat alte valori. Îmi par atât de mulți, încât am senzația că am uitat totul despre tine, tata! Atât de mulți, încât mă întreb dacă a fost cu adevărat. Pare un vis urât din care m-am trezit și mă întreb unde este limita? Până unde am mers de mână cu realitatea și de unde a început  visul? 

    Nouăsprezece ani de când am simțit că nu mai sunt întreagă! Mi-a luat mult să înțeleg că fără tine, nu sunt (totuși) a nimănui. Uneori mă mai încearcă și acum  sentimentul, în ciuda iubirii oferite de ceilalți. Dar știu că asta este doar din cauză că locul tău nu poate fi luat de nimeni.

    Mai aveam atâtea întrebări, mai aveam atâtea să-ți spun. Ți-aș fi spus ce nu am îndrăznit să-ți spun niciodată, nu știu din ce motive. Ți-aș fi spus că te iubesc și că sunt mândră de tine, că ai fost inspirația, modelul meu în viață. Și cum nimic nu mai este la fel fără tine!

    Ți-aș povesti despre frământările mele, probleme inerente care apar în viața fiecăruia, pentru care nu găsesc soluții sau răspunsuri. Mă trezesc întrebându-mă și întrebându-te, pentru că îți vorbesc des tată: „oare ce decizii ai fi luat în locul meu sau, ce m-ai fi sfătuit? „

     

    Toamnă plină de culoare și dor de tata

    Toamnă plină de culoare și dor de tata

    Ți-aș povesti despre minunea, omulețul care ne umple sufletul de bucurie, descoperind sentimentele  unice, de bunici, despre care îmi vorbeai. Sunt convinsă că mi-ai spune că este picătură cu taică – su și i-ai remarca sensibilitatea. Oare m-ai sfătui să am grijă și de el, mi-ai spune că este special? Sunt convinsă că da! 

    Știu însă că nu este nevoie să -ți spun toate astea, deoarece, le știi. Ai fi mândru de mine și familia mea, de reușitele noastre. Suntem o familie frumoasă, sunt fericită, așa cum ți-ai dorit. Am reușit datorită „investiției” tale în mine ca om, a tot ceea ce mi-ai lăsat moștenire: om înainte de toate! 

    Astăzi a fost o zi ca oricare alta, dar nu și pentru mine. Știi, pare ciudat, dar nimeni nu și-a mai amintit de tine. Dar eu, în singurătatea mea, am fost cu gândul la tine și, am avut senzația că stăm de vorbă. Doar noi doi,  așa cum obișnuiam atunci când timpul ne-o permitea. Îți povesteam toate prin câte am trecut așteptând din când în când să -mi  răspunzi, așa cum o făceai.

    Ți-am făcut o cafea bună, așa cum îți plăcea, – cu ciocolată și paharul cu apă rece, alături. Din păcate, lipsește coniacul tău preferat dar am altceva ce știu că ți-ar fi plăcut și mai mult. Ți-am cumpărat o carte care, cu siguranță,   te-ar fi bucurat.

     

    La taifas și cafea

    Și, uite, stau și eu cu tine, astăzi nu mai plec nicăieri. Suntem doar noi doi, la taifas și cafea. Cafeaua a rămas neatinsă, lumânarea arde cuminte iar eu îmi doresc tare mult să- mi dai un semn. Răspunsurile nu vin, dar am simțit preț de, cât ai bea o cafea, că sunt așa cum îmi spunei tu, „sensibilă, unică, specială”. Altfel decât îmi spun ai mei! 

    Mi-e tare dor de tine tata! De toate lucrurile făcute împreună, de relația deosebită, de felul în care m-ai învățat să mă comport. Mi-e dor de omul cu care puteam discuta orice și care avea întotdeauna o replică obiectivă, un argument, o vorbă potrivită.

    Nouăsprezece ani!?! Mi se pare o viață! Mă întreb cum am putut rezista fără tine, dar ceva mă face să cred că nu m-ai părăsit. De undeva, de -acolo dintre stele, veghezi și mă însoțești în tot ce fac. Știu că te bucuri pentru noi, știu că nu este nevoie să-ți spun că te iubesc!

     

    UniquebyMM

     

    Categories: Diverse, Viața

    Etichete: , , , , ,

    24 thoughts on “Toamnă plină de culoare și dor de tata

    Lasă un răspuns