Bun găsit! Dragi prieteni, viața este extrem de imprevizibilă și de generoasă! Are grijă să ne ofere de toate și să ne supună tuturor testelor ei. Știu că poveștile triste nu plac nimănui, dar ele există și e bine ca, măcar din când în când, să ni le amintim. Deși iubesc toamna, între toate culorile, sărbătorile, începuturile, realizările și-a făcut loc durerea. Poate că, tocmai toamna cu toate ale ei, ale mele, a făcut loc tristeții deoarece doar ea putea să mă aline. Toamnă plină de culoare și dor de tata.
Cuprins
Toamnă plină de culoare și dor de tata
Nouăsprezece! Nouăsprezece ani! Nouăsprezece ani fără tine, tata! Sunt mulți, sunt puțini? Mie îmi pare o veșnicie, deși au trecut ca vântul! Nouăsprezece ani de când viața, lucrurile, sentimentele, au căpătat alte valori. Îmi par atât de mulți, încât am senzația că am uitat totul despre tine, tata! Atât de mulți, încât mă întreb dacă a fost cu adevărat. Pare un vis urât din care m-am trezit și mă întreb unde este limita? Până unde am mers de mână cu realitatea și de unde a început visul?
Nouăsprezece ani de când am simțit că nu mai sunt întreagă! Mi-a luat mult să înțeleg că fără tine, nu sunt (totuși) a nimănui. Uneori mă mai încearcă și acum sentimentul, în ciuda iubirii oferite de ceilalți. Dar știu că asta este doar din cauză că locul tău nu poate fi luat de nimeni.
Mai aveam atâtea întrebări, mai aveam atâtea să-ți spun. Ți-aș fi spus ce nu am îndrăznit să-ți spun niciodată, nu știu din ce motive. Ți-aș fi spus că te iubesc și că sunt mândră de tine, că ai fost inspirația, modelul meu în viață. Și cum nimic nu mai este la fel fără tine!
Ți-aș povesti despre frământările mele, probleme inerente care apar în viața fiecăruia, pentru care nu găsesc soluții sau răspunsuri. Mă trezesc întrebându-mă și întrebându-te, pentru că îți vorbesc des tată: “oare ce decizii ai fi luat în locul meu sau, ce m-ai fi sfătuit? “
Toamnă plină de culoare și dor de tata
Ți-aș povesti despre minunea, omulețul care ne umple sufletul de bucurie, descoperind sentimentele unice, de bunici, despre care îmi vorbeai. Sunt convinsă că mi-ai spune că este picătură cu taică – su și i-ai remarca sensibilitatea. Oare m-ai sfătui să am grijă și de el, mi-ai spune că este special? Sunt convinsă că da!
Știu însă că nu este nevoie să -ți spun toate astea, deoarece, le știi. Ai fi mândru de mine și familia mea, de reușitele noastre. Suntem o familie frumoasă, sunt fericită, așa cum ți-ai dorit. Am reușit datorită “investiției” tale în mine ca om, a tot ceea ce mi-ai lăsat moștenire: om înainte de toate!
Astăzi a fost o zi ca oricare alta, dar nu și pentru mine. Știi, pare ciudat, dar nimeni nu și-a mai amintit de tine. Dar eu, în singurătatea mea, am fost cu gândul la tine și, am avut senzația că stăm de vorbă. Doar noi doi, așa cum obișnuiam atunci când timpul ne-o permitea. Îți povesteam toate prin câte am trecut așteptând din când în când să -mi răspunzi, așa cum o făceai.
Ți-am făcut o cafea bună, așa cum îți plăcea, – cu ciocolată și paharul cu apă rece, alături. Din păcate, lipsește coniacul tău preferat dar am altceva ce știu că ți-ar fi plăcut și mai mult. Ți-am cumpărat o carte care, cu siguranță, te-ar fi bucurat.
La taifas și cafea
Și, uite, stau și eu cu tine, astăzi nu mai plec nicăieri. Suntem doar noi doi, la taifas și cafea. Cafeaua a rămas neatinsă, lumânarea arde cuminte iar eu îmi doresc tare mult să- mi dai un semn. Răspunsurile nu vin, dar am simțit preț de, cât ai bea o cafea, că sunt așa cum îmi spunei tu, “sensibilă, unică, specială”. Altfel decât îmi spun ai mei!
Mi-e tare dor de tine tata! De toate lucrurile făcute împreună, de relația deosebită, de felul în care m-ai învățat să mă comport. Mi-e dor de omul cu care puteam discuta orice și care avea întotdeauna o replică obiectivă, un argument, o vorbă potrivită.
Nouăsprezece ani!?! Mi se pare o viață! Mă întreb cum am putut rezista fără tine, dar ceva mă face să cred că nu m-ai părăsit. De undeva, de -acolo dintre stele, veghezi și mă însoțești în tot ce fac. Știu că te bucuri pentru noi, știu că nu este nevoie să-ți spun că te iubesc!
UniquebyMM
Of, imi pare rau! M-a impresionat tare tare articolul tau. Cred ca parintii nu ii poate inlocui nimeni niciodata. Be strong!
Ufdd.. Mi-a sfâșiat inima articolul tău.
Putem rezista fara cei dragi, care au plecat printre stele, stiind ca ei ne vegheaza si ne protejeaza, de acolo de Sus.
Îmi pare tare rau pentru pierderea ta.. Frumos ai scris totul… ??
Foarte emoționant articolul tău. Îmi pare rău pentru pierderea ta.
Un articol pe cât de frumos pe atât de dureros!
Din păcate doar durerea și suferința ne marchează, ne schimba și ne maturizează.
Mi-au dat lacrimile la acest articol.. atât de profund și unic l-ai descris.
Transmiți extrem de multe prin tot ceea ce scrii.. foarte rar acest dar.
Te felicit din suflet pentru curajul tau de a împărtăși cu noi și durerea, nu doar bucuria.
Mulțumesc tare mult!
Da, viața este din bucurii și tristeți, iar eu nu știu să le ascund să le mimez.
Și nici nu vreau!
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, pentru aprecieri și pentru felul în care ai primit mesajul articolului.
Mă înclin!
Wow! :(
Ai scris atât de frumos!…chiar dacă este atât de multă durere în fiecare cuvânt așternut.
Cred că pot să treacă și mai mult de 19 ani, dar tot o să îți amintești cu drag de el și o să-i faci cafeaua preferată.
Și da, mai dureros este când îți dai seama că a trecut atât de mult timp și lumea uită, mai ales pentru că a înseamnat mult pentru tine.
Foarte frumos articolul!
Îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, pentru înțelegere și pentru susținere.
Mi-ai adus aminte că și eu am avut un tată, pe care iată că nu-l mai am de 20 de ani…. Mda… viața ne pregătește mereu surprize, bucurii, tristeți, pierderi, bucurii.
Mulțumesc!
Asta înseamnă ca înțelegi perfect fiecare cuvânt, stare.
Ce poveste înduioșătoare! Ai surprins frumos în cuvinte melancolia toamnei. Să nu uităm totuși și de culorile pe care le aduce cu sine. :)
Îmi pare atât de rău! Părinți mei sunt divorțati și eu de mica am crescut cu tata, îmi este teama și refuz sa ma gândesc ca intr-o zi o sa trebuiască să-mi iau rămas bun.
Te inteleg si stiu ca pierderea unui parinte nu poate fi comparata cu nimic. Iti doresc sa te bucuri de cei dragi si sa ai o toamna cat mai frumoasa
Off, din pacate te inteleg mult prea bine. Sunt aproape 14 ani de cand tata nu mai e.
:(
Ne veghează dintre stele, sunt convinsă!
Si pentru mine toamna este un moment in care am cele mai profunde cugetari. trag linie si adun sau scad dupa caz… ce am pierdut, ce am castigat si pentru ce trebuie sa lupt in continuare!
Imi pare rau – cred ca e important sa rememorezi amintirile frumoase din cand in cand.
Da, asta fac, asta mă ajută!
Imi pare tare rau. Insa cu siguranta, cei dragi vegheaza asupra noastra de acolo, de sus.
Și eu sunt convinsă de asta.
Of…emotionant! Nu cred ca exista cuvinte :(
Cei dragi mereu ne vor fi alaturi, chiar si cand nu ii vedem sau ne desparte distanta. Important e sa ne gandim cu fericire la tot ce tine de ei. ?