Dragă Septembrie, galbenă gutuie, frunză arămie

Dragă Septembrie, galbenă gutuie, frunză arămie

Galbenă gutuie, frunză ruginie, zile tot mai scurte, cu apusuri fermecătoare, stoluri de păsări căutându-și calea și, un mister aparte. Septembrie mi-e drag și în același timp mă răscolește, mă ancorează în nostalgie și tristețe. Septembrie e frumos, e darnic, mă răsfață cu arome, culori și bucurii. Același septembrie însă, are  grijă să nu mă lase în desfătare deplină, în bucurii supreme. Nu-mi permite să fiu altceva, decât un biet muritor căruia îi este dat să trăiască de toate.

Am învățat …

Am învățat să- l accept și să-i fiu recunoscătoare pentru tot, dar uneori, simt că îmi frânge inima cum se frânge aripa unei rândunici. Mă răsfață, ca mai apoi să -mi răpească pe cineva sau ceva, mă înalță și apoi îmi dă drumul lăsându -mă să mă rănesc. Uneori reușesc să -mi oblojesc rănile, deși cicatricile rămân, alteori, rănile  rămân nevindecate, ca niște goluri umplute cu o durere imensă. Fiecare septembrie îmi oferă trăiri și sentimente extreme: Mă simt un bob luat de vânt, o frunză a cărei viață e pe sfârșite, dar și o pasăre ce zboară liber pe cerul de un perfect albastru senin. Mă las în voia (sorții) lui Septembrie și, fiecare bucurie pe care mi-o oferă o trăiesc cu teamă, ca o punere în gardă pentru ce va urma.

Orice bucurie are prețul ei

Îl aștept cu bucurie și totuși cu temere, mă încurajez și încerc să mă detașez, dar voi primi întotdeauna tot ceea ce îmi pregătește. Și toate astea, de când am înțeles că orice bucurie are prețul ei.

Dorul

Dorul macină cum valțurile morii macină boabele transformându-le într-o pulbere fină, așezând-o peste suflet. Apoi, furtuni pornite din senin o tulbură provocând un adevărat tsunami de durere căruia e imposibil să-i rezist. Abandonez lupta pentru un timp, nu mai cred în puterea de a învinge, în puterea de a merge mai departe, mă las pradă amorțelii. Nu-mi simt lacrimile ca altă dată, nu-mi simt corpul, e un fel de durere pe care o las să mă cuprindă de teamă să nu uit. S-au scurs mulți ani de atunci, spun unii, dar durerea acelei răni adânci, nevindecabilă, revine ori de câte ori se apropie Septembrie. E mult de-atunci, îmi spun și eu, și totuși, uneori îmi pare că nici nu a fost, iar alteori, parcă a fost ieri. E un dor mistuitor pe care doar Septembrie știe să-l aprindă, să-l facă vâlvătaie, ca mai apoi să-l potolească.

Al meu Septembrie

De ce fiecare bucurie este urmată de durere și tristețe, nu reușesc să înțeleg. Deși, pare firesc, ca fiind un echilibru al lucrurilor, a tot ce ni se întâmplă. Unde greșim, ce facem sau, ce nu facem de se întâmplă mereu astfel, ca un ciclu bine stabilit, sunt întrebări fără răspuns.

Al meu Septembrie, așa mi-a fost hărăzit: să fie o bucurie de început, urmată de o durere, o suferință. Și din nou bucurie, dacă sufletul greu încercat și încărcat o mai poate trăi … și tot așa mai departe. Septembrie  al meu e dulce-amar, e galben- auriu, verde – ruginiu, albastru infinit, dar și gri, și negru – o culoare în sine care le rezumă și le consumă pe toate celelalte  – cum spunea Henri Matisse.

Scrisoarea

În buchetul vieții mele se mai adaugă un fir de … septembrie! Și, m-am gândit că este motivul potrivit pentru a-i scrie câteva rânduri. O scrisoare scurtă pe care o adresez dragului meu Septembrie, câteva gânduri pe care le așez în această pagină virtuală.

Dragă Septembrie,

Mi-am pus speranța că în acest an îmi vei aduce culori de galbenă- gutuie, frunză arămie, chihlimbar de struguri copți. Îmi vei dărui veselia de copil, fericirea pe pământ și la mine în gând. Lasă-mi te rog dorul, cel de neuitat și cu care m-am învățat, fără de care nici nu aș mai putea trăi. Dar, nu -mi mai aduce alte clipe triste, nici culori închise, gri -uri -cenușii. Vreau să fii acel septembrie pe care îl iubesc, care mi-a dăruit iubire(a), împlinire și încredere.

Vreau să te rog să fii un septembrie bun, bogat în bucurie, culoare, frumusețe! Lasă razele jucăușe ale soarelui să pătrundă și să rămână în viața mea, să mă înveselească și încălzească cu lumina și căldura lor. Îmi doresc dragul meu Septembrie, să pui un strop de miere în tot ce mi-ai pregătit, pentru a te iubi ….! Ca dintotdeauna, de când am deschis ochii în această lume. Și te mai rog ceva: măcar în acest an – fii blând și darnic, oferă doar dragoste. Doar de atât am nevoie!

Semnat,

UniquebyMM

 Până data viitoare, Septembrie cum vi-l doriți!

Mulțumesc pentru vizită! Dacă v-a plăcut povestea, mai poftiți!

Pentru a nu le pierde pe următoarele, luați în calcul abonamentul la blog sau, dați like paginii de Facebook.