Bun găsit prieteni! V-am spus că am plecat la colindat, da? Ei bine, odată luat startul, având în vedere că primele colinde încep în copilărie, despre peripețiile copilăriei va fi. Gazda: Empria. Bine, pe vremea copilăriei celor doi năzdrăvani din dotare, Halloween-ul nu ocupa un loc important. De altfel, nici produsele pentru siguranța copiilor sau a animalelor de companie nu existau.
2 năzdrăvani, 1 cățel, 1 papagal & ce – ar fi fost dacă …?
Abia dacă găseai niște protecții pentru prize, dar nici acelea de calitate grozavă. Că bine mi-ar fi prins porțile de siguranță – spre exemplu. M-ar fi scutit de peripețiile și haosul creat de năzdrăvani. Ar mai fi diminuat puțin din griji și buget. Altfel, noi părinții am fost cei care am asigurat sistemul de siguranță, de alarmă, de salvare etc.

Apropo de peripețiile copilăriei, am ceva haios, dar și interesant (educativ, sper!) pentru voi. Copilăria rămâne cea mai frumoasă și memorabilă perioadă a vieții. Cu năzdrăvăniile care ne-au pus la grele încercări, despre care astăzi povestim râzând cu lacrimi.
Cum am reușit să fac față haosului creat în casă de doi năzdrăvani, un cățel și un papagal? Cine a fost autorul celui mai mare haos: băieții, cățelul sau papagalul? Ei bine, vă invit să descoperiți singuri răspunsurile.
Năzdrăvanul cel mare- în ordinea apariției pe lume și în viața noastră- și-a dorit un cățel. Prin urmare, Blackie, puiul de Dobermann a devenit al cincilea membru al familiei. Frumos, isteț, jucăuș și, cum altfel decât năzdrăvan, s-a făcut iubit imediat. Cu alte cuvinte, acum erau trei năzdrăvani în casă.
2 (+1) năzdrăvani – peripeții și haos

Dar cine și-a imaginat câte nebunii va face și că va transforma casa într-un loc de distracții?!? Singur sau antrenându-se cu cei doi năzdrăvani ai familiei (3 și 5 ani), mi-au transformat viața într-o continuă aventură. Frumoasă, incitantă, hazlie, stimulatoare, interesantă. Dar și un adevărat test al limitelor, asemenea celor necesare jobului de cosmonaut.
Seara de Moș Nicolae. Ghetuțele lustruite și frumos aliniate așteptau să fie umplute cu dulciuri. Casa strălucea de curățenie, totul era aranjat până la cel mai mic detaliu, inclusiv Blackie. Pentru el improvizasem o căsuță din lemn căptușită cu pâslă. Am considerat-o potrivită până ar mai fi crescut. În plus, se dovedise a fi sigură până atunci.
După primirea cadourilor și manifestarea emoțiilor sub diverse forme, cu toții am adormit buștean. Mai puțin Blackie, care a evadat din căsuța lui și și-a manifestat bucuria de la un capăt la altul al casei. Al holului, mai precis, care măsura aproximativ 11 m lungime. La o scurtă inventariere făcută dimineață, haosul era cât casa. Holul plin de ghete, cizme și alte încălțări roase, covoare și traverse încolăcite.

Poartă siguranță (Empria)
În lipsa produselor de siguranță
Într-un colț zăcea inert telefonul, ros și el temeinic, la fel și măsuța. Din decorul meu Feng Shui rămăseseră doar niște bucăți împrăștiate peste tot. Dar, asta nu era tot! Primul care a descoperit tot tabloul a fost cel mai mic dintre năzdrăvani. Uimitor, nu a făcut niciun zgomot care să dea semnalul de trezire, ca de obicei.
Cum încă era liniște, ne- am permis să mai zăbovim în pat. Atât cât să le permită celor doi prieteni să- și pună imaginația la treabă. Concret: Prâslea să facă ”curățenie” iar prietenul canin să-i care produsele dintr-o parte în alta. Eventual să le roadă și ”deguste.” Nu de alta, dar trebuia să le verifice calitatea și data expirării. ( :-P )
Pe scurt, micii năzdravani au ”curățat” frigiderul, telefonul și o ușă, cu cremele mele. De ce nu? Atâta timp cât nu erau siguranțe la sertare iar accesul era destul de facil. Ați trăit și voi sentimentul de ”mi-a fugit pământul de sub picioare”? Așa m-am simțit și eu în primele momente. Îmi venea să plâng privind dezastrul și calculând pagubele și să râd privindu-le mutrișoarele.

Siguranțe fixe sertar
Cum să te superi ?!?
Cum să te superi, când totul miroase a … curățenie (skincare)!?! Când toți ai casei au fost în picioare, uimirea și supărarea care m-au încercat au fost înlocuite cu râsul și veselia molipsitoare ale celorlalți. ”Se putea și mai rău”- mă liniștea soțul. ”Bine că nu e nimeni rănit.” Și avea dreptate. Nici nu am vrut să-mi imaginez ce accidente s-ar fi putut întâmpla. M-am limitat la remediat stricăciunile și luat măsuri. Prima a fost să încuiem ușile și să-l ”asigurăm” pe Blackie.
Desigur, peripețiile celor 3 năzdrăvani au continuat. Pe măsură ce copii își dezvoltă coordonarea mișcărilor, tentația și curiozitatea devin tot mai mari. Doresc să descopere lumea din jur dând dovadă de o imaginație fără limite. Poate doar să fi fost cu o secundă înaintea năzdrăvanilor, le-aș fi putut evita.
Ca părinți însă, avem multe alte preocupări în plus. Și apoi, ce-ar fi copilăria fără peripeții? Desigur, atâta timp cât protecția este asigurată și accidentele sunt evitate. Excluzând bineînțeles un cucui, un genunchi julit, o fractură, o entorsă etc. Eh, detalii. Chestii minore.

Sistem de siguranță pentru fereastră (Empria)
Papagalul și alte peripeții
Să vă povestesc însă despre alte peripeții ale celor 2 (+1) năzdrăvani. De data aceasta a fost vorba despre ”dresajul” papagalului Peruș, Coco. Micul năzdrăvan a vrut să-l învețe să vorbească, hrănindu-l cu pâine. Bietul papagal ar fi fost în siguranță, dacă balconașul unde își avea colivia ar fi avut siguranțe geamuri și/sau uși glisante.
În lipsa acestora, piticul și-a văzut liniștit de ”misiune”. L-a hrănit cu pâine, până ce bietul papagal a început să dea semne de înec. Dorind să-l salveze, a deschis primul dulap din bucătărie (tot fără siguranțe). Acolo a dat peste sticla cu ulei din care a turnat din belșug peste papagal. Văzând că nu funcționează, a deschis frigiderul. Încă nu am aflat ce spera să găsească, dar atunci a luat o sticlă cu vin. Așadar, Coco a primit și o porție zdravănă de vin.
Bietul papagal a rezistat eroic, dar era amețit, zgribulit, cu penele încleiate. Probabil vă imaginați scena. Prin urmare, se impunea o baie, un duș cald. Ceea ce a și făcut copilul. Proaspăt dușat, înfășurat în prosop curat, l-a așezat în colivie și a trecut la altă activitate. Mă mir că a scăpat fără gel, spumă și alte asemenea produse de îngrijire. Și că nu i-a venit ideea să-l usuce cu feonul.

Și totuși, nu am renunțat la animalele de companie
Micuțul papagal nu a murit, dar nici nu a vorbit vreodată, cum desigur v-ați și imaginat. Dragul de el a scăpat cu viață numai datorită faptului că a fost rezistent și norocos. Spre deosebire de alt confrate, care a făcut infarct. Căruia, probabil au vrut să-i testeze rezistența, așezându- l pe boxa din care răsuna muzica la maxim.
Cei 2 năzdrăvani iubeau animalele, deci nu puteam renunța. Am căutat să îmbunătățim lucrurile, să luăm măsuri care să le asigure singuranța și am mers mai departe. Au urmat alte animale, de la papagali Peruș și Nimfe, la pisici, iepurași, bibilici și câini.
De la toate am avut parte de întâmplări cauzatoare de dezastru și șoc. Cât despre limitele la care casa (și psihicul) au fost supuse, cred că vi le imaginați și singuri. Dar, nu voi abuza de timpul vostru prețios pentru a vă povesti acum totul.
Ce-ar fi fost dacă … Empria

Până la urmă, totul e bine când se termină cu bine, nu-i așa? Totuși, nu pot să nu mă întreb: ce- ar fi fost dacă … ar fi existat și atunci pe piață, Empria? Sunt convinsă că pericolele ar fi putut fi evitate iar dimensiunile harababurii limitate. Am fi avut parte de liniște.
Despre ce este vorba? Tocmai despre universul siguranței pentru cei mici și cei mari. Soluții pentru siguranța celor mai dragi ființe din viața noastră. De la bebeluși și copii care încep să exploreze și experimenteze, la seniori, părinți, bunici. Chiar și alte rude, prieteni din jurul sau viața noastră.
Dincolo de diversitatea produselor și soluțiile oferite, Empria înseamnă oameni. Înseamnă implicare și dedicare, seriozitate, pasiune și multă muncă. Recunoscute și apreciate. Drept dovadă sunt premiile importante obținute. Este suficient să cauți produsul potrivit, fără a exagera, și puiul de om va fi protejat.

Peripețiile vor continua, dar în siguranță
Noi ne-am descurcat cu ce am avut la îndemână, dar și năzdrăvăniile au curs. Fiți fără grijă! Peripețiile nu vor lipsi în totalitate. Chiar dacă veți apela la protecția colțurilor de mobilă sau a altor accesorii și echipamente.
Micii năzdrăvani sunt extrem de inventivi și veți avea parte de năzbâtii de tot felul. E drept, nu vor fi de calibrul celor trăite de noi, dar parol, garantez că nu vor lipsi. Doriți exemple? Păiii, ar fi picturile pe pereți sau ”furtul” jucăriilor animalului de companie. Ba chiar și a mâncării animăluțului.

Protecție colțuri mobilier (Empria)
Totul însă, în siguranță. Iar siguranța celor mici- copii sau animale de companie- este mult mai importantă. Credeți-mă, vorbesc din experiență, nu din imaginație. Nimic nu este mai bun pentru psihicul și linștea noastră decât siguranța celor mai dragi ființe. Prin urmare, îmbinați plăcutul cu utilul și apelați cu încredere la produsele care le oferă siguranță.
Până data viitoare, rămâneți în siguranță!
Cu bucurie și drag,
MM
Articol scris pentru SuperBlog 2023
Sursa foto: empria, pexels, freepik edit canva
Dacă v-a plăcut ce ați citit, distribuiți și prietenilor. De asemenea, abonați- vă pentru a afla primii noutățile.
S-ar putea să găsiți ceva interesant și aici:
mi-e mila de bietul papagal prin ce a trecut, zau. Norocul meu ca nepoatele mele sunt cuminti amandoua si nu prea fac nazbatii de genul asta, ca eu nu stau prea bine cu nervii si rabdarea :D
Mulțumesc pentru vizită și comentariu!
:) Daaa! Adevăarul e că și ai mei (nervi) au fost puși la grele încercări.
Slavă Domnului, am rezistat!
Poate m-ar fi scutit de adrenalină dacă s-ar fi găsit sisteme de protecție și siguranță.
HUgs!
si noua ne-a dat catelul palpitatii cand era mic. dar sunt convinsa ca toate se rezolva!
Ce amuzanta e faza cu papagalul. Mi-l inchipui pe bietul de el uns cu ulei, apoi trecut prin vin si intr-un final supus spalarii. Din afara e tare nostim, dar din interior… Zi frumoasa si imbratisari !
Am si eu mare grija ca animalul meu de companie sa fie in siguranta.
Vezi, tocmai de asta evit sa iau animale de companie desi eu am avut cand eram mica iepuri, gaste, rate, pui, pisici, catei. insa acum nervii mei n-ar rezista. Cat despre protectii, mai am si acum montate la mobila colturile de protectie pe care le-am montat cand era Dragos mic pentru ca se tot lovea de ele.
Cum spui, nu mai e o problemă acum deoarece avem la îndemână soluții de protecție Empria.
Mulțumesc pentru vizită și comentariu!
Hugs!
Cat au fost fetele mici trebuia sa fiu cu mare bagare de seama atunci cand erau in apropierea unui animal pentru ca nu stiam ce reactie vor avea ele, dar si animalul putea actiona diferit.
M-a amuzat teribil faza cu papagalul
Protecția copiilor este cea mai importantă. Și eu pun preț pe a est detaliu