Povești de viață cu aromă de cafea

Bun găsit prieteni! Despre cafea, am mai vorbit, am mai povestit câte ceva și, cu siguranță, ați înțeles și că o iubesc. De ceva timp însă, mă tot frământă ideea să dezvolt tema aceasta deoarece, cred, că nevoia de poveste rămâne în noi.  În sensul acesta, m-am gândit să vă ofer (scriu) două povești de viață cu aromă de cafea.

Povești de viață cu aromă de cafea

 

 

În urmă cu …, never mind, niște ani, am dat întâmplător, sau, nu?, peste o emisiune tv. în care aflam despre … domnul Florescu. Știți despre cine este vorba, la care  domn Florescu fac referire, nu-i așa?  Sigur că știți! Este vorba de cafegiul Gheorghe Florescu, posesorul magazinelor de cafea gourmet din București și autorul volumului de memorii ”Confesiunile unui cafegiu”.

Din emisiunea respectivă aflasem că Florescu era deținătorul singurului, la acea oră, magazin de cafea bună, gourmet, de la ”mama ei”. Reținusem că magazinul se afla undeva în centrul Bucureștiului, zona Rosetti, lângă strada Sfinților.

Povestea omului care își făcuse o afacere din pasiunea pentru cafea, borcănelele frumos aranjate, formele lor, îmi rămăseseră în minte. Îmi imaginam  deja aromele cafelei proaspăt prăjită chiar de el, diversitatea sortimentelor de cafea și, dorința ”fu gata”: Mi- am promis că voi ajunge la magazinul acela și voi savura una dintre cafelele gourmet!

 

Carte și cafea

Ori de câte ori treceam prin zonă, (aproape zilnic!) încercam să localizez magazinul și evident, să ajung să văd totul cu ochii mei. Să beau o cafea din acelea!  Dar … nu mi-a ieșit, nu sosise încă vremea, probabil. Timpul însă nu stă în loc, își vede de treabă și,  odată cu el, curge și viața.

Publicată în noiembrie 2008 de editura Humanitas, cartea a fost nominalizată la mai multe premii literare, fiind un real succes.

”Confesiunile unui cafegiu” a obținut premiul pentru memorialistică al Muzeului Literaturii Române, ”Șerban Cioculescu”. Urmare a succesului cărții sale, în iulie 2010, celebrul domn Florescu, și-a deschis primul magazin de cafea. 

Nimic nu este întâmplător

 

 

Evident, dorința mea să savurez o cafea dintre cele mai bune și rare cafele din lume, era acum și mai mare. Trebuia însă să se mai întâmple ceva până să ajung acolo. Știți voi, nimic din ceea ce ni se întâmplă, nu este întâmplător. Trebuia să se întâmple să cunosc un om, care avea să intre în inima, viața și familia mea.

Omul drag la care am mai făcut uneori referire, este o doamnă, de data aceasta. Provenită dintr-o familie care deține printre altele și o făbricuță de  cafea, având aproximativ 18 ani, doamna N. lucra personal la ”prelucrarea” cafelei.

În speranța că voi reuși să adun mai multe date (și povești), voi povesti în linii mari cum decurgeau lucrurile.

 

Povești de viață cu aromă de cafea

Așadar, doamna N. prelua (în custodie) cafeaua verde în saci de iută de câte 80 -90 Kg., pe care o punea în aparatul special pentru prăjit. Prăjitul cafelei, este și el o adevărată ”istorie” despre care vom vorbi în alt articol.

Urma așadar prăjirea cafelei, conform standardelor, proces prin care se pierde un procent de aproximativ 14%. Gata prăjită, cafeaua era apoi pusă în săculeți de câte 40 Kg. Astfel, se încărcau- descărcau câteva sute de kg. pe zi.

Vă spun sincer, am fost foarte impresionată la aflarea acestei povești, nu doar pentru procesul în sine. Munca titanică depusă, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o femeie și tăria aromei emanate, atât de puternică încât nu putea rezista prea multe ore. 

 

Două povești

Legătura dintre cele două povești, pe care eu am făcut-o, este cafeaua dar și timpul, și viața, și munca celor două  personaje. După ce am aflat câteva lucruri mai puțin știute, simțeam că sunt mai aproape de dorința ce pornise atunci, odată cu vizionarea emisiunii tv. Și, nu m-am înșelat, pentru că la câteva zile de la poveste, drumurile, alinierea planetelor, habar nu am ce anume, m-au dus la ”Delicatese Florescu”.

Micul, prietenosul magazin este înțesat de produse care mai de care mai tentante. Tipuri de cafea dintre cele mai bune și rare din lume, pentru tote gusturile și rețetele de preparare tronează pe ”tejghea”, în recipiente de sticlă, pe lângă, în saci sau butoaie din lemn.

Brandy-uri fine, delicatese dintre cele mai sofisticate, ciocolată și bomboane, dulciuri, ceaiuri sau vinuri, halva și șerbet grecești. Aparatul (vestit) de prăjit cafea, tronează pe un spațiu dedicat în magazin.

 

 

 

Povești de viață cu aromă de cafea

Nici nu știi la ce să te uiți mai repede! Ibrice din aramă de toate mărimile, cești personalizate, cutii cadou, râșnițe, alune, fistic și miere? Sau tablouri cu domnul Florescu și personalități, familie sau  diplome?  

Un loc ocupă și Avedis Carabelaian, renumitul cafegiu armean al Bucureștiului de altădată, a cărui poveste se regăsește în cartea despre care aminteam.

 

 

Există chiar și un ceas cu pendulă, și un espressor, cărți și CD-uri. Aproape că m-am ”pierdut” în micul magazin, nu în spațiul lui, nu aș fi avut cum :), ci în diversitate și arome. Cum să aleg, ce să aleg dintre toate acestea?

Recunosc, mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc pe domn Florescu, să-l întreb despre doamna N. sau, chiar să-mi spună o poveste. Cum nu am avut plăcerea, mi-am luat cafeaua recomandată de o persoană amabilă și câteva bomboane. 

 

 

Cafeaua recomandată, un melanj creat special pentru espresso, care combină trei cafele arabica se calitate superioară, prăjită la temperaturi diferite. Rezultatul, o cafea consistentă, cu aromă ușor rustică, în egală măsură cremoasă, gust clar și o notă fructată, exotică. 

Așa este descrisă această cafea și parol, așa a fost! Data viitoare, sper să experimentez și alte gusturi. Apropo, bomboanele au fost și ele grozave! A…  și ar mai fi ceva: numărul magazinelor a ajuns la trei. Promit să revin cu impresii. :)

 

Până data viitoare, descoperă povești și arome de/cu cafea!