Imaginea personală – guest post Neguțătorul de visuri

Bun găsit! Imaginea personală – guest post Neguțătorul de visuri. De multe ori v-am povestit ce a însemnat și înseamnă pentru mine activitatea de blogging. Dintre toate oportunitățile, cea de a cunoaște oameni, unii dintre ei deveniți prieteni, este cea mai valoroasă. Alex este unul dintre puținii prieteni (online) care mi-au sărit în ajutor ori de câte ori am avut nevoie, s-a bucurat de reușitele mele și  m-a încurajat. De multă vreme l-am invitat să fie oaspete pe blogul meu iar astăzi mi-a făcut minunata surpriză să accepte invitația de a scrie pentru noi. Sunt onorată să-i găzduiesc articolul cu o temă excelentă! Vă las să lecturați în liniște, iar după ce vă veți face o impresie, vă invit la obișnuitele discuții în comentarii.

Imaginea personală – guest post Neguțătorul de visuri

Imaginea personală

De la psihologi, la sociologi și până la omul de rând, imaginea personală a fost pusă sub lupă și toată lumea își creează propriile păreri cu privire la subiect.

Asta este o problemă din punctul meu de vedere (nu că ar conta, pentru toată lumea adică), pentru că în felul ăsta majoritatea se cufundă într-o confuzie care duce în cele din urmă la distorsionarea opiniei cu privire la sine.

De ce?

personalăPentru că dacă nu vom înțelege despre ce este vorba în realitate, vom ajunge să alegem ideile care ne convin înainte de toate.

Aici am să consider că nu este nevoie să explic implicațiile unei asemenea gândiri, așa că hai să o rezolvăm acum și să cădem de acord că din punct de vedere obiectiv, imaginea personală are legătură doar cu modul în care noi ne vedem pe noi înșine.

Dar sigur, în lumea Facebook și Instagram e greu să facem obiectiv diferența dintre opinia noastră în ceea ce ne privește și opiniile celorlalți cu privire la noi.

Imaginea contează!

Contează pentru cine? Și până la urmă de ce?

Din punctul meu de vedere imaginea personală are legătură cu tot ceea ce ne implică în viața de zi cu zi și o imagine clară, de preferat bună, este necesară în stabilizarea propriei noastre personalități.

Ce facem, cu ce ne ocupăm timpul, cu cine ne însoțim și cât de bine ne simțim în prezența celorlalți, sunt lucruri care ne vor afecta în mod esențial imaginea personală.

Asta înseamnă că în funcție de aceste lucruri care la prima vedere par banale, ne vom forma și opiniile în legătură cu noi înșine. Ideal însă ar fi să avem tărie de caracter și să ajungem la concluzia că doar opinia noastră cu privire la noi contează.

Știu, mi-amintesc… Facebook și Instagram…!

Există și aceia dintre noi care nu pot fi decât subiectivi și care nu vor căuta să înțeleagă logic care le e locul în lume și de ce, și care din diferite motive vor da o altă importanță și de aici definiție imaginii personale definindu-se prin prisma comparării cu alte persoane.

Fie ca urmare a unor traume sau a unor exemple greșite în viața personală, unii dintre noi ajung să își creeze o imagine deformată cu privire la propria persoană, lucru care duce inevitabil la nevoia de apreciere externă. Pentru că, nu, când cântarul intern e dereglat, poate că al celorlalți e mai bun.

Astfel ajungem să căutăm aprobarea celorlalți asasinându-ne propriul EU în mod sistematic, bombardându-ne cu ideile celor din jur.

Și dacă ceilalți ne mai și resping, vom cădea și mai jos căutând cu și mai mare îndârjire aprobarea lor.

Imaginea personală – guest post Neguțătorul de visuri

Sigur, problema este că punem prea mult preț pe opiniile celorlalți, fără să înțelegem că există o singură constantă în viață, iar aceasta este SCHIMBAREA și că imaginea personală se va schimba de-a lungul unei vieți, întotdeauna în funcție de context și că ar fi bine să ne bazăm mai mult pe opinia noastră în privința propriei persoane, că până la urmă noi ne cunoaștem cel mai bine.

Este important să înțelegem că suntem făuritorii propriei realități și că pentru subconștient, doar aceasta contează.

Există nenumărate modalități de a ne crește respectul de sine. De la sesiunile la psiholog la cele solo-motivaționale pe care le primim de la vreun așa-zis guru cules de undeva de pe internet. Dar chiar avem nevoie de acestea?

Sigur, pot fi utile, din moment ce și psihologii și unii dintre îndrumători ne pot ajuta să vedem lucrurile din perspective mai bune. Dar chiar avem nevoie de ei?

Eu zic că nu…

În mod cert orice ajutor este binevenit, însă e bine să înțelegem înainte, cine și cui dă ajutor.

De ce avem nevoie înainte de toate?

Ne creăm realitatea cu propriile noastre gânduri și ceea ce gândim despre noi înșine se va răsfrânge în mod automat în tot ceea ce facem.

Odată ce am înțeles această idee vom înțelege și că orice comparație cu ceilalți este inutilă din punct de vedere factual. Și că opiniile celorlalți cu privire la noi pot exista doar ca opinii personale ale acestora și atât.

Avem deci nevoie să înțelegem realitatea așa cum este.

Pentru cine contează imaginea noastră?

Răspunsul logic este, pentru noi înșine.

DAR DE CE CONTEAZĂ?

Și dacă aceasta contează doar pentru noi, de ce cei mai mulți ne ghidăm după modul în care alții își proiectează propria imagine?

Ok, răspunsul e prea evident să îl explic. Oamenii nu își înțeleg propria valoare în rândul lumii și caută să își explice propria existență identificându-se temporar cu cei cu care se compară. Pe scurt, oamenii nu știu ce vor și învață prin testare. Că nu, eșecurile sunt lecții din care e bine să învățăm.

Dar unii sau unele nu învață, o mulțime de unii și unele de fapt. Și pentru ei sau ele sentimentele negative cu privire la sine încep să ia proporții până acolo încât imaginea personală devine atât de distorsionată în mintea lor în așa fel că doar un ajutor specializat mai poate oferi asistență.

Am zis eșecurile deoarece, din momentul în care îi privim pe unii ca modele, afirmăm că sunt mai presus de noi. Lucru care, în cazul în care nu reușim să ne apropiem satisfăcător de imaginea acestora, de piedestalul pe care i-am plasat, se transformă în eșec personal.

Și astfel imaginea personală devine eșec personal.

Acest lucru este perfect valabil și în cazul vedetelor, în cazul oamenilor „perfecți” pe care îi vedem în reviste și în filme. Și care de cele mai multe ori, când constată că nu se pot ridica la așteptările imaginii pe care și-au creat-o, cad în dezolare. Lucru care le denaturează și mai mult propria imagine făcându-i să degenereze.

Imaginea personală – guest post Neguțătorul de visuri

Așadar imaginea personală este importantă și experiențele din viața de zi cu zi își aduc contribuția din plin la crearea acesteia.

Problema care apare, sunt cicatricile pe care așa-zisele experiențe le lasă asupra psihicului nostru.

Ce rost are să câștigi lumea dacă ți-ai pierdut sufletul?

Eu zic, ce rost are dacă ești văzut bine, dacă îți pierzi psihicul?

Asta se întâmplă adesea în cazul celor ce aleargă după câștigul rapid și facil.

Cum ne creăm în cazul ăsta o imagine de sine reală și sănătoasă?

Imaginea personală și în general stima de sine are legătură directă cu satisfacerea recte cu lezarea subconștientului propriu.

Ce înseamnă asta?

Asta înseamnă simplu, cu cât facem mai multe compromisuri, cu cât acționăm mai mult împotriva conștiinței proprii, cu atât acesta va fi mai rănit, mai afectat.

În realitate asta înseamnă că în măsura în care ne trăim viața pe baza unor principii sănătoase, imaginea noastră în ochii noștri va fi mai bună și de aici cu atât stima de sine mai solidă.

Ce e de făcut?

Să înțelegem că stima de sine începe cu noi. Cu percepția noastră despre propria persoană și se corelează cu ceea ce gândesc oamenii despre ceea ce facem. Și despre comportamentul nostru în societate.

OUU! ALEX, AI ZIS CĂ PĂRERILE CELORLALȚI NU CONTEAZĂ…

Nu, asta nu înseamnă că ne raportăm exclusiv la opiniile celorlalți în privința noastră și la comportamentul lor (exemplar), în societate.

Ne-am căptușit cu modele false, modelul omului care reușește ușor, care se descurcă, care știe să facă bani. Ne-am pierdut moralitatea, manierele și educația. Am uitat să ne mai îmbrăcăm frumos, să ne mai purtăm elegant. Am pierdut – nu burghezia materială, ci burghezia spiritului, noblețea spirituală. Trăim azi într-un mediu semi cultural și parvenit, impulsiv și brutal. Suntem foarte departe de ceea ce am fost cândva… (George Enescu, 1881-1955)

Recitind aceste cuvinte mi-e cu neputință să nu observ, în zilele noastre adevărul cuvintelor lui.

Parafrazându-l pe Enescu, aș spune că ne-am pierdut decența. Acea decență care ne face să apreciem mai repede binele celuilalt, decât pe cel al nostru.

Revenind la subiect. NU, nu e același lucru, a lua în considerare opinii pertinente pe care oamenii ni le aduc la cunoștință, nu neapărat în mod negativ, ne educăm.

Știți ce se spune, învață zilnic ceva nou. De fiecare dată când alegem să ne călcăm pe cuget, ne rănim subconștientul. De fiecare dată când alegem să ignorăm binele din cuvintele celorlalți, cuvinte care chiar dacă sunt doar opinii, reflectă un adevăr pe care noi îl conștientizăm, ne urâțim pe interior.

Ca atare, putem fi subiectivi și să alegem să ignorăm opiniile rezonabile pe care ceilalți ni le propun, dar făcând asta ne vom priva pe noi înșine de un mare bine.

Ce e de făcut (din nou, Alex)?

Să căutăm decența în toate lucrurile și să ne folosim de ea ca adevăratul nostru Nord.

Să ne facem un scop din a trăi decent, spre binele nostru și al celorlalți deopotrivă.

În felul acesta vom acționa la rădăcină, înlăturând potențialul vătămător înainte ca acesta să se nască.

Ce e decența asta, Alex?

În sine, decența de care vorbesc, este o lipsă a excesului, este rezonabilitate. Este, dacă vreți, burghezia spiritului, despre care ne-a învățat George Enescu.

Așa că, pentru a vă da mai multe opțiuni de a vă crește stima de sine și de a vă îmbunătăți imaginea proprie, cel puțin în ochii proprii (care sunt și cei care contează în realitate), vă propun următoarele.

Nu judeca, ca să nu fii judecat! Nu, nu vă propun asta!

(99% din cei ce afirmă aceste cuvinte nu le cunosc

semnificația – dar asta e doar opinia mea)

1 Primul lucru pe care vi-l propun este să vă asumați responsabilitatea propriilor principii. Asta înseamnă să vă stabiliți propriile principii și să le afirmați cu tărie în fața tuturor atât în vorbe cât și în fapte.

2 Evitați să vă asumați principii care sunt împotriva bunului vostru simț, nerezonabile, chiar dacă sunt susținute de TOȚI cei din jurul vostru.

3 Chemați-i pe toți cei ce vor să vă judece și să vă critice! Să vină să vă pună la îndoială și să vă permită să vă apărați, să vă exprimați opinia.

De ce să vă atrageți mai degrabă judecători?

Imaginea personală – guest post Neguțătorul de visuri

Pentru că astfel vă oferiți șansa conștientizării mai profunde a lucrurilor. Și în plus, aveți ocazia de a afla cum vă văd cei din jur. În felul ăsta dacă veți constata că ați fost prea subiectivi cu privire la voi înșivă, veți avea ocazia de a vă aduce îmbunătățiri.

Altfel, în cazul în care opiniile pe care le susțineți sunt valabile și stau singure în picioare, atunci veți profita de ocazia de a vi le susține împotriva argumentelor potrivnice. Asta vă va crește încrederea în propria persoană, nu o va diminua.

Ascultați-mă!

Libertatea de opinie, pe unii îi face slabi punându-i sub copertina unor idei precum nimeni nu are voie să mă judece.

E arogant și lipsit de bun simț să afirmi că nimeni nu are voie să te judece.

Nu a judecat Isus? Nu i-a blestemat el pe farisei? Nu le-a dărâmat el mesele și nu i-a făcut el pui de vipere?

A propus EL toleranța de orice fel? Nu am venit să aduc pacea, ci Sabia!

Oh, Dumnezeule! Dar ce să știe cel ce nu caută decât să-și valideze propriile opinii needucate și neșlefuite?

Astfel, dragilor…

Pentru a vă crea o imagine personală satisfăcătoare, este suficient să practicați regula bunului simț și a decenței în viața voastră. Într-un singur cuvânt, să rămâneți integri și fideli principiilor voastre. Principii ca onestitatea opiniilor proprii și libertatea de a vedea lucrurile diferit, vă vor crea imaginea de care aveți nevoie să trăiți fericiți. Și cu siguranță vă vor atrage aprecierea celor din jur, în cele din urmă.

În felul ăsta nu veți avea nevoie de cârje și apărători iluzive precum nu judecați ca să nu fiți judecați. Pentru că voi înșivă îi veți invita pe oameni să vă dezbată caracterul și comportamentul în mijlocul lor.

Autor: Alex Popa

Alex scrie și pentru NaNoWriMo – Luna Națională a Scrisului, un proiect anual de scriere creativă. Provocarea este ca participanții să scrie un manuscris de 50.000 cuvinte, între 1-30 noiembrie. Alex a participat și a câștigat 5 ediții NaNoWriMo! Felicitări și mult succes în continuare!

Pe Alex îți găsiți și pe pagina sa de  facebook.

Mulțumesc Alex!

UniquebyMM

Mulțumesc pentru vizită! Dacă v-a plăcut, vă mai aștept!