Eminescu și atât. Dragii mei am început altfel decât de obicei, altfel decât v-am obișnuit și, poate, decât e normal. Dar ce mai e normal în oceanul incertitudinilor în care ne scăldăm?!? Cine mai poate defini normalitatea anilor aceștia atât de imprevizibili și complicați?

Motivul și explicațiile pentru acest tip de abordare sunt inutile, bănuiesc. Doar mărturisirea ce o am de făcut poate merită explicată, disecată etc. Îl iubesc pe Eminescu!  Iubesc poetul şi poeziile sale cu efect miraculos asupra spiritului și inimii mele. 

Cuprins

Eminescu și atât

Eminescu

Mi-aș fi dorit să fiu mai inspirată, mai înzestrată cu talent, să pot începe cu versuri. Mi-ș fi dorit să scriu poezie. Mi-aș fi dorit să pot scrie în cuvinte care nu au mai fost spuse. Dar când spui Eminescu, e ca și cum ai rosti numele unui Zeu. Iar eu chiar cred că Eminescu este Zeul versului, Zeul poeziei.  

Dar, tot ar fi fost o ofensă la adresa inegalabilului geniu al poeziei românești. privind din prisma aceasta, talentul e departe ca Luna de Pământ. Și cum dorința nu-i totuna cu putilința, rămân doar cu prima și cu dragostea mea pentru Eminescu.

15 ianuarie este ziua de naștere a marelui nostru Eminescu. O zi care nu m se pare marcată, sărbătorită așa cum ar trebui. Așa cum procedează alte popoare ale lumii cu valorile lor naționale. Mă gândesc spre exemplu că această zi ar fi putut fi declarată ”Ziua Eminescu”. Ar fi altceva decât ”Ziua Culturii”, care se sărbătorește (?!?) pe 15 ianuarie al fiecărui an. Bine și așa.

Eminescu

Îl iubesc pe Eminescu

De apreciat mai mult ceea ce simțim noi și la acțiunile noastre. Mai sunt unii care fac referire la Eminescu, de parcă nu ar fi existat. Deși, prin simpla pronunțare a numelui său, îi recunosc existența. Înțeleg și respect opțiunile, preferințele, libertatea de exprimare, și tot ce mai vreți, ale fiecăruia. Dar nu pot accepta denigrarea, negarea, recunoașterea geniului.

În fine. Nu despre nimicuri vreau să scriu. Deoarece, cam așa s-ar numi astfel de opinii ale hai să le spunem ”habarniști”, mai pe înțelesul lor. Intenționez să scriu despre Eminescu și atât. Mai mult decât s-a spus și scris în atâția ani? Ceva nou sau ceva inedit? Nu este nevoie. O adevărată capodoperă nu are nevoie de cuvinte neinventate. Cucerește prin valoare.

Ce pot și doresc eu să fac? Să spun câteva cuvinte prin care să-mi exprim dragostea de Eminescu. Explicații? Nici de acestea nu este nevoie. Este simplu să înțelegi dragostea mea, care cu siguranță, nu e singura.

Eminescu

”Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi –
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea –
Tu nu m-ai înţeles.  ….”

(Pe lângă plopii fără soț)

Imposibil să nu găsești ceva care să-ți placă

Eminescu este tot: iubire, pasiune, patriotism, durere, rugăciune, alinare, suferință, libertate, sete de cunoaștere. Tot ce ai vrea sau ai simți că ai nevoie, găsești în cuvintele versurilor sau prozei eminesciene.

Este imposibil să nu găsești ceva care să-ți meargă la suflet, să-ți mângâie inima. Doar să știi să cauți și să îl înțelegi pe Eminescu. Să îți înțelegi corect sentimentele. Poate și puțin drag de Eminescu ar mai fi nevoie.  Să vibrezi la fiecare vers. Pentru că, poeziile lui Eminescu fac inima să bătă în ritmul fericirii. Murmurându-i versurile sau fredonând melodiile pe versurile poetului simt fiori.

stock photo eminescu tree in iasi romania during summer in copou park 1294488499 Eminescu și atât

”Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi. ….”

(Atât de fragedă)

Citind din Eminescu, simt cum îmi cântă fiecare părticică a corpului. Eminescu e viață și iubire, este tristețe și bucurie. Este speranță, muzică și romantism, e realitatea trăită de fiecare dintre noi. Eminescu este izvorul din care pot lua energia, puterea și frumusețea. Este seva cu care mă hrănesc, rădăcinile care mă țin bine ancorată în viaţă, în neam, în realitate. 

”E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

. . . . . . .

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne’nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus –
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.”

(Criticilor mei)

Eminescu

Iubirea între oameni, iubire între aștri

Cine nu s-a îndrăgostit măcar o dată, cine nu a suferit din dragoste? Cine nu a așteptat iubirea și-apoi s-a înșelat? Cine nu a gustat din pocalul cu licoarea fermecată a iubirii? Cine nu s-a îmbătat de bucuria clipei trăite alături de omul iubit? Cine nu a încercat să scrie măcar o dată, o poezie? Înflăcărat de dorul și dragostea care îi umplea corpul dându-i aripi. 

Versurile lui Eminescu răspund fiecărui sentiment uman. Eminescu ne poartă spre iubiri reali, omenești, dar și ireale, imaginate, între aștri, stele și luceferi. Geniul poeziei românești a făcut-o cu un firesc extraordinar. Datorită apetenței sale pentru filozofie, dar și a inteligenței și cursurilor urmate la Universitatea din Viena.

Bineînțeles, nu voi putea și nici nu voi face referire la opera lui Eminescu, din punct de vedere literar, stilistic etc. Departe de mine gândul de a mă erija în critic literar. Vorbesc ca un simplu muritor, un simplu iubitor de frumos. Un om care l-a iubit pe Eminescu de la prima poezie citită și de când se știe. Și mă ştiu de ceva vreme.

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”. …..

(De-or trece anii)

Eminescu

Eminescu nu era un singuratic

Totuși, când am pornit a scrie Eminescu și atât, m-am gândit că aș mai putea scrie ceva. Îndrăgostită fiind de poet, am tot cumpărat cărți despre opera și viața sa. Cam tot ce apărea în librării. Dacă nu le găseam în librării, făceam orice pentru a intra în posesia lor, măcar pentru a le citi.

Doream să știu cât mai mult despre geniul neamului meu. Voiam să respir Eminescu. Așa am aflat lucruri despre care nu se prea știa. În ciuda celor mai multe descrieri, Eminescu nu era un singuratic și un posac. Dimpotrivă, poetul avea o voce extrem de melodioasă. Avea o voce de aur, cânta chiar și pe stradă, dar și la petreceri, alături de lăutari. Adora muzica. Poate de aceea, în versurile sale se simte muzică.

Prefera melodiile din folclorul tradițional foarte vechi. Printre piesele favorite pe care le cânta, Barbu Lăutarul și o doină. Din păcate, cei care au cercetat viaţa şi opera poetului nu au reuşit să afle care este numele doinei.

”Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri. …..”

(Afară-i toamnă)

pexels photo 6037572 Eminescu și atât

Și geniile au vicii

În ciuda firii sale de petrecăreț, poetul bea puțin. Prietenii săi spun că putea petrece cu o halbă, chiar şi o noapte întreagă. Îi plăcea să piardă nopțile și să fumeze. De altfel, acesta din urmă (fumatul) era viciul său cel mai mare. Fuma țigară după țigară și bea foarte multă cafea. O prepara singur în cămăruțele închiriate în Viena în care a locuit.

Glumeț și atrăgător, fascinant de inteligent, era o plăcere să te afli în compania lui. Râdea cu naivitatea unui copil, de râdeau toți din anturajul său. Râdea cu lacrimi și foarte zgomotos (deranjant pentru ceilalți) la rolurile comicului Meixner (Teatrul Curții Imperiale). Cât despre glumele făcute prietenilor săi era renumit. Ștefanelli- unul dintre prieteneii cei mai buni- povestește cum Eminescu i-a vândut pantalonii și l-a lăsat în lenjeria intimă.

Cu o înfățișare foarte plăcută, poetul nu trecea neremarcat, mai ales printre femei. Le atrăgea ca un magnet cu umorul și glumele lui, vorbindu-le potrivit individualității lor. Trăia cu plăcere viața de noapte, chefuind cu prietenii sau jucând tabinet și Staier vienez. Un nărav vechi, dar de puțini cunoscut, al poetului.

Când scria și citea, Eminescu nu mai exista pentru nimeni

Apoi, dispărea o bună bucată de timp, fără a spune nimănui. Erau perioadele în care scria sau citea fără oprire. Despre asta scrie Slavici: Când scria sau citea, Eminescu nu mai exista pentru nimeni. Nu-i plăcea să fie întrerupt de nimeni și nimic. Nici măcar pentru a i se face ordine, a se da cu mătura sau a i se așterne patul.

Cafeaua și tutunul erau singurii ”tovarăși”. Iar mai apoi, apărea din nou la cafeneaua unde își întâlnea prietenii. Cu același aer vesel, cântând și dansând. Până a cunoscut-o pe Veronica Micle, care i-a schimbat viața. Îndrăgostindu-se din prima clipă, Eminescu a intrat într-o altă perioadă a vieții, care a fost cea mai frumoasă și tragică. Povestea lor de iubire a fost parcă dintr-o altă lume, într-o altă dimensiune.

pexels photo 6981600 Eminescu și atât

”- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;”

. . . . . . . .

 (Floare-albastră)

Tot despre Eminescu

Special am lăsat la final formula originală de salut a lui Eminescu: ”Trăiască nația!”. Iar când prietenii i-o luau înainte, salutându-l cu propria formulă, le răspundea: ”Sus cu dânsa!”

Sunt convinsă că mai sunt multe de aflat despre poetul național. Mă văd însă nevoită să mă retrag umil din scenă, încheind aici scrisoarea de îndrăgostit. Nici nu am băgat de seamă când am adunat atâtea vorbe fără a aminti poeziile preferate.

Sinceră să fiu, pot spune că am făcut-o în mod premeditat. Mi-e tare greu să aleg, căci iubesc toată capodopera marelui Eminescu. De aceea, am presărat câteva versuri printre rândurile mele. 

Până data viitoare, cinstiți memoria inegalabilului Eminescu!

Cu recunoștință și drag,

MM

Mulțumesc pentru vizită! 
Dacă informațiile din articol ți-au plăcut, vino din nou pe acest blog și oferă-i editorului o cafea .
Găsești ceva interesant/util și aici:
Sursa foto: pexels, istock, shutterstock
5/5 - (1 vote)